Copiii cu handicap se strâng într-un loc cu ajutorul unei asociații și muncesc. Muncesc de zor și sunt îndrumați să creeze tot felul de lucruri, jucării sau obiecte frumoase și utile.
Asociația respectivă merge apoi cu lucrurile create de copii cu handicap să le vândă. Bate la ușa unor companii cu mulți angajați și solicită să organizeze un târg cu vânzare. Banii obținuți sunt folosiți pentru ajutorarea copiilor cu handicap care au realizat obiectele.
Angajații de la companii participă la târg, își aleg obiectele pe care le doresc și apoi plătesc cât cosideră de cuviință. Obiectele nu au un preț anume. Regula este să plătești cât te lasă inima. Fiecare obiect reprezintă o poveste, o dorință sau un vis a unui copil cu handicap.
Eu am primit cadou mașinuță din ipsos (vezi foto) de la o persoană care a participat la un asemenea târg. O țin pe birou și o folosesc aproape zilnic.
Mașina de ipsos îmi amintește că în România sunt mulți copii cu handicap care sunt uitați și neajutorați. Îmi amintește că sunt mai mulți oameni care se dăruiesc pentru câinii vagabonzi și uită că pot ajuta copiii cu handicap sau orfani. Îmi amintește că oamenii dau foarte mulți bani Bisericii și uită să dea câțiva lei și pentru copiii cu handicap sau orfani.
În 10 luni am apelat de 4 ori la sucursala Raiffeisen Bank din mall-ul AFI Cotroceni. Doar o singură dată a fost liber când mi-am deschis un cont. De 3 ori am stat la o coadă de 5-6 persoane, peste 20 de minute, ca să fac o simplă operațiune de depunere. Foarte mult!
Dacă eu am stat la coadă de 3 ori într-o perioadă lungă de timp înseamnă că este o obișnuință să se aștepte atât de mult.
Ultima dată la ghișeu lucrau două persoane. Una servea clienții. Cealaltă avea “treburi importante” pentru bancă, așa cum a declarat când a fost rugată să ajute un client. Nu înțeleg de ce Raiffeisen a alocat doar două persoane la ghișeu, din care doar una lucrază cu clienții, într-un mall unde fluxul de clienți este imens. Toată lumea de la coadă era nemulțumită și ofuscată că trebuie să aștepte foarte mult.
Știu că Raiffeisen Bank oferă posibilitatea de efectua operațiuni online. Totuși nu toată lumea are acces la internet, există costuri cu operațiunile online la fel de mari ca și cele de la ghișeu iar când ajungi în mall nu mai poți apela la așa ceva. Este greu să asiguri numărul optim de angajați la ghișeu? Probabil costurile sunt mari dar acest lucru trebuie privit pe termen lung. Câștigul de imagine este imens. Eu deja urăsc banca Raiffeisen.
Și cel mai bun moment de a preda banii încasați firmei de transport valori este la ora de vârf când ai în sucursală cel puțin 10 persoane.
Ironia maximă este atunci când stai la coadă 20 de minute și pe peretele din fața este o reclamă mare cu sloganul: “RAPIDITATE“.
Moneda de 50 de bani a ajuns și la mine după mai bine de 10 luni de când este pusă în circulație.
Seamănă cu moneda de 50 de euro cenți. Față de cealaltă moneda de 50 de bani este mai greu de identificat. Un prieten se întreba cum o să se descurce bătrânii și cei care poartă ochelari. Eu cred că se vor învăța cu moneda. Există doar un model de aceeasi culoare, mărime și formă deci nu cred că o sa fie o problemă.
Totuși, cei de la BNR, puteau să aleagă o grafica mult mai vizibilă, mai ales pentru cifra 50 tipărită pe monedă.
Cred că îmi fac prea multe probleme. Sunt doar un milion de asemenea monezi. Probabil peste câteva luni o să mai nimeresc o altă monedă de 50 de bani personalizată cu Aurel Vlaicu.
Când fumam aveam răspunsuri puerile la întrebarea din titlu. Acum am răspunsuri diferite și sunt contrariat de răspunsurile celor care fumează. “Beneficiul” principal al renunțării la fumat se poate vedea în videoclipul de mai jos.
Dar fumătorii știu acest lucru, nu are rost să le amintim. Fumatul e nociv dar se poate trăi fumând. O să vedem peste câțiva ani ce o să se întâmple. Acum ne place să fumăm!
Eu am fumat mult timp. Aproape 10 ani. M-am lăsat de aproape 2 ani fără greutăți și fără probleme. Doar am vrut să mă las de fumat. Totul ține de voință. Nu există nu pot. Exista nu vreau. Dacă nu poți să te lași de fumat înseamnă că nu vrei să te lași. Restul sunt scuze copilărești.
Probabil încă te întrebi “cum să mă las de fumat?” Raspunsul este la cel care fumează. Fără țigări electronice, pastile, plasturi, ceaiuri sau renunțare treptată. Trebuie doar să vrei să te lași.
Dacă fumezi îți distrugi sănătatea. O știu toți fumătorii și nu le pasă. Interesant este că fumătorul plătește mulți bani să își distrugă sănătatea. Eu într-un an am economisit 1000 de euro doar că m-am lăsat de fumat.
Despre Deception, lumea care l-a vazut, a spus lucruri bune si mai putin bune, dar poti sa citesti aici. Filmul are 3 actori principali destul de cunoscuti si care isi joaca destul de bine rolurile. Acestia sunt cei din imagine: Ewan McGregor, Hugh Jackman si Michelle Williams.
Hotarasc, ca deobicei, sa vad filmul seara dupa ce ajung acasa. Riscul era sa nu apuc sa il vad pe tot, deoarece daca ma pun seara sa vad un film, adorm la el. Oricum am rezistat sa il vad pana la sfarsit, in plus l-am vazut cu inca o persoana, ca sa am companie.
Testarea filmului, daca este sau nu bun, o fac prin vizionarile tarzii in noapte cand sunt obosit. Daca am adormit, e clar ca nu e chiar bun, dar daca nu am adormit sau m-am chinuit sa nu adorm e de bine, inseamana ca filmul chiar merita vazut.
Ok, se mai intampla sa fiu rupt de oboseala si sa adorm cand vad si un film bun, dar in acest caz il revad a doua zi, sau cand am timp, de unde am ramas. Dar in general, daca am adormit si nu am fost impresionat pana in acel moment cu siguranta nu mai vad filmul respectiv.
Sa revin la film.
Deception incepe intr-o nota de film ce pare a fi o drama, cu un tip “obosit” Wyatt (Ewan McGregor), care duce o viata oarecum trista pentru majoritatea oamenilor, adica contabil (la americani contabilul este perceput ca fiind tocilarul care nu are viata personala si care nu apare in prin planul vietii sociale).
Este abordat de un tip carismatic pe nume Wyatt Bose (Hugh Jackman) care il introduce intr-o lume diferita de a lui, prin intermediul unui club de sex si o Lista. Atras de aceasta lume, in care combinatia de mister, sex, femei si atractie, il face sa profite din plin. Pana la urma intalneste o tipa frumoasa, pe care o mai vazuse fugitiv intr-o seara in statia de metrou, dar de data asta o intalneste prin intermediul “Listei”. Se indragosteste de ea si …
Ce se intampla cand te indragostesti? Ti-o iei in freza, asa s-a intamplat si in acest caz, tipa dispare iar prietenul lui, care l-a introdus in aceasta minunata lume se dovedeste a nu fii cel ce parea a fii.
Scenariul nu este unul care sa te dea pe spate, actiunea in schimb curge lin. Ce mia placut la acest film:
fundalul sonor, imaginea si decorurile au facut dintr-un film slab unul mai bun;
actorii, au jucat de la mediu spre bine;
finalul;
faptul ca actiunea nu mi-a dat de inteles ce poate sa se intample in urmatoarele 20 de minute din film;
intradevar ce se intampla in film nu poate sa se intample in realitate, dar pana la urma din aceasta cauza este si film, dar multi nu isi dau seama si critica filmul prin prisma neveridicitatii in cazul real. wake up people… e doar un film nu realitate;
O recenzie mai amanuntita o puteti gasi aici. Dar recomand sa vedeti filmul mai intai.
