Cafe Mozaic

Am mers de multe ori la cafeneaua Mozaic din Piața Ovidiu de lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Când ajung în Constanța mai merg la Cafe Mozaic deoarece oferă internet clienților. Nu merg pentru cafenea, conceptul ei ori pentru produsele și serviciile oferite.

De curând eram prin centru și doream să mă așez la o cafenea care să aibă internet deoarece trebuia să rezolv câteva lucruri online. Am ales să merg la Mozaic în detrimentul Crema Cafe. Greșeală!

Laptop-ul nu avea baterie și trebuia încărcat. Am găsit o masă cu o priză alături. Domnișoara care servea m-a atenționat că va trebui să plătesc 5 lei pentru folosirea prizei.

Poftim! 5 lei pentru a ține laptop-ul în priză în timp fac consumație? “Politica cafenelei” completează ospătara în timp ce își cerea scuze pentru situație. Până și ea simțea cât de penibilă este măsură instituită de patronul cafenelei, d-nul Camburu. Este clar că un laptop pus la încărcat consumă curent de 5 lei.

Pentru a se înțelege situația dau un exemplu. Eram în Spania într-un restaurant fără pretenții și aveam telefonul descărcat. Ospătarul a observat și mi-a spus că poate să îl pună la încărcat cât timp mănânc. Aveau la bar și încărcător pentru telefonul meu. Am acceptat fiind totodată uimit.

Sandwich-ul Club de la Grand Cafe Van Gogh

Am ieșit sâmbătă prin centru vechi și istoric din București cu un vechi prieten și o colegă de apartament

Am ajuns pe Smârdan și am ales cafeneaua Van Gogh, fosta Loggia, deoarece niciunul din noi nu a fost acolo. Mi-au placut cafenea în noul format. Este mai luminoasă, are un aer de cafenea, oglinda mare de pe perete amplifica lumina, servirea bună iar mesele de la geam sunt de efect. Chelnerul cu puțin umor, și-a făcut treaba bine și a făcut recomandări la obiect.

Mi-au plăcut mesele de la geam. Sunt mai înalte și mai mari. Formează o graniță între exterior și interior. Astfel poți să vezi de “sus“ clienții din interior si pe trecatorii de afara. Senzația este plăcută când stai la o masă de la geam.

Mesele de la geam crează senzația unui local plin, animat și viu pentru trecători.

Un minus este lipsa unui fundal sonor care să se audă încet. Când este aglomerație se crează o gălăgie de cantina. Zgomotul de fundal nu se mai aude când se aprind discuțiile și la masa ta.

Vedeta serii a fost sandwich-ul “Club”. Delicios sau mai bine spus divin. Nu îmi era foame ci mai degrabă poftă de un sandwich. Așa că am încercat un sandwich club, la 13 lei, pe care l-am devorat fără să respir datorita gustului. Mai târziu am mâncat încă unul la fel la pub-ul St. Patrick. Nu a fost la fel de gustos ca cel de la Van Gogh.

Sandwich Club era format din două triunghiuri duble mari, cu pâine proaspăt făcută toast, cu pastrama afumată din piept de pui, bacon uscat și ușor afumat, salată proaspătă moale, roșii proaspete cu gust și un sos de maioneză care face diferența față de alte sandwich-uri de acest gen. Și acum îmi este poftă și îmi “lasă gura apă” când scriu aceste rânduri.

Losing my religion și Cafeneaua Actorilor

Una din melodiile mele preferate când merg la karaoke la Cafeneaua Actorilor. În 2008 am mers cel mai des la Cafeneaua Actorilor. Într-o perioada erau 2-3 persoane care veneau des și cântau această melodie. Toți aveau vocea frumoasă, de aceea este o plăcere să mergi la karaoke să asculți cum cântă clienții.

Am încetat să merg miercuri la karaoke la Cafenea din mai multe motive:  atmosfera din ce în ce mai slăbuță în Cafenea, cântăreți mai slab pregătiți, munca, weekendurile la mare, gașca etc.

În schimb melodia o să fie superbă pentru todeauna.

Pascucci Caffe Shop

Duminica, ma trezesc cu greu dupa ora pranzului. Imi pregatesc ceva de mancare, lenevesc jumatate de zi si apoi ies in oras. De data asta am fost anuntat  ca trebuie sa iesim la o cafea si trebuie sa mergem intr-un loc nou. Asa ca Ramy a ales cafeneaua Pascucci.

Unde se afla Pascucci Coffee Shop? Adresa: Calea Dorobantilor numarul 152. Deci, cum vii de la intersectia Stefan cel Mare cu Dorobanti, mergi spre piata Dorobanti si dupa ce treci de jumatatea drumul (piata Dorobanti se vede, deci poti sa aproximezi jumatatea drumului) pe partea dreapta se vede Pascucci Coffee Shop deoarece scrie mare cu litere luminoase rosii, iar cafeneua are geamuri in loc de pereti, ceea ce o face mai interesanta.

Initial am ajuns 3 persoane si ne-am asezat la o masa de 4. Era in jur de ora 17:15 minute si cafeneua era pe jumatate plina. Intr-o jumatate de ora au mai venit doua prietene si deja eram 5, asadar am fost nevoiti sa tragem un scaun, foarte greu dealtfel, parca avea o tona. Nu a sarit nici un ospatar sa ne ajute. Normal, deoarece in Romania este stimulata libera initiativa. Intre timp cafeneaua s-a mai umplut cu specimene care mai de care, care se perinda prin zona Dorobanti si se afiseaza.

Cafeneaua este luminoasa si draguta, iar atmosfera placuta dar nu iesita din comun fata de alte cafenele standard. Majoritatea persoanelor cu care am fost, 7 la final, au spus ceva de genul: “o cafenea ca toate celelalte aflata la nivelul mediu al cafenelelor bucurestene”.

Sa va spun parerea mea si a prietenelor mele despre cafenea:

a) Serviciile Pascucci:

- bune, nu iesite din comun, servirea oarecum in graba dar cu finalitate fericita, per general nu am fost nemultumiti dar nici nu am beneficiat de un tratament mai bun decat in alte cafenele;

- scrumierele schimbate cand aproape se umpleau, debarasarea cu putina intarziere dar facuta cum trebuie;

b) Produsele Pascucci:

- prietenele mele au spus ca frape-ul, cafeaua si ciocolata calda nu exceleaza in nici un fel, chiar amintind alte locuri unde se pot consuma asa ceva mai de calitate;

- desertul insa isi merita toate laudele. Geo a mancat o prajitura sau tort cu capsuni delicioase. Nu am gustat dar exclama de zor spunand ca nu a mai mancat asa ceva in alta parte. Ospatarul chiar a mentionat ca desertul pe care Geo il dorise prima data s-a terminat repede deoarece s-a cerut de multi clienti si nu aveau un stoc asa mare.

- un lucru care m-a uimit pe mine cel mai tare si poate sa diferentieze Pascucci de alte cafenele este faptul ca produsele cerute arata exact ca in poza de prezentare din meniu. Andrada a cerut un gen de frape, pe care nu il tin minte acum, iar ospatarul i-a sugerat acel sortiment si a mentionat: “este la fel ca in poza, va place cum arata?!”. Ca si gust nu s-a ridicat la nivelul prezentarii;

- spre sfarsitul sederii am vazut si rafturile cu produse care pot fi achizitionate. In drum spre toaleta am vazut umerasele cu bluze, tricouri si alte haine personalizate cu brandul Pascucci. Intradevar prezentarea si calitatea lor par foarte bune, nu ma pot pronunta mai mult deoarece nu am fost atent la produsle respective;

c) Mobilierul din cafeneua Pascucci:

- mobilierul comod, placut la atingere dar si vizual. Am observat ca respecta aceeasi linie ca si cafenelele din alte tari, deoarece cafeneaua Pascucci, este in franciza la noi, franciza luata de catre compania cu acelasi nume cu cafeneua Velvet Cafe (se aude ca va investi cateva milioane de euro in cafenele din Romania);

- scaunele selecte sunt si foarte grele, deoarece am incercat sa mutam cateva la masa noastra. Dupa o ora jumatate eram deja 7 persoane la o masa de 4;

- masa de o culoare neagra cu geam deasupra foarte sic si din material bun. Se vede ca s-a investit destul de multi bani in mobilierul din interior. INtr-un colt din cafenea o masa mare cu cateva scaune foarte frumoase si o mini canapea era rezervata pentru oameni importanti;

- barul si el foarte select, bine luminat, cu produsele bine dispuse pentru prezentare, mai ales deserturile gustoase, care erau prezentate in genul cofetariilor italiene ( nu degeaba este o cafenea italiana). Ma gandesc ca daca doresti sa iti comanzi cevapentru acasa te poate servi, doar este un coffee shop;

- undeva in partea stanga cum intri in cafenea , langa geam se afla un postament mai inalt pe care se afla 3 mese si la care toti clientii single, femei sau barbatii se asezau, deoarece vederea asupra cafenelei e cea mai buna de acolo;

d) Toaleta cafenelei Pascucci:

- ca orice client, ma ajung si pe mine nevoile umane asa ca pornesc la toaleta. Se ajunge mai greu ca esti indus un pic in eroare de designul interior, dar ajungi cu bine. Toaleta la barbati este incapatoare, dar sa nu te gandesti ca este un spatiu mare si dreptunghiular. Nu, este un spatiul mare format din mai multe holuri mici. Este ok amenajat, respectand stilul si conceptul cafenelei, neavand nimic de reprosat;

- toaleta echipata cu tot ce trebuie, daca nici aici pe Dorobanti nu ai avea prosoape de hartie sapuniera cu sapun lichid, am ajunge de rasul lumii;

e) Parcarea cafenelei Pascucci:

- eu unul am fost norocos ca am ajuns pe la 17:15, dar dupa o ora cafeneaua era deja plima si cand am iesit pe la 19:30 nu mai erau locuri de parcare in jur;

- dupa parerea mea parcare se gaseste in weekend in timpul zilei, mai greu este in weekend la orele de varf, spre seara si in timpul saptamanii pe perioada zilei, cand este bataie pe orice centimetru de astfalt.

f) Clientii cafenelei Pascucci:

- majoritatea clientilor sunt persoane peste 25 de ani chiar usor spre 30 de ani media de varsta, cu venituri peste medie, dupa aspectul, comportamentul si masinile parcate langa cafenea;

- in mare parte, cand am fost eu acolo, erau cupluri, femei singure care au “iesit ca fetele” sa se etaleze prin fata barbatilor potenti, financiar evident, prieteni, cum era cazul nostru, si cativa barbati singuri care au iesit  sa se relaxeze si ei la o cafea si sa vada minunatiile feminine ce au iesit la “prezentare”

- eu cum eram cu 5 prietene si un amic, privirile tipilor din cafenea erau indreptate catre masa noastra. Tipele singure se uitau si ele la masa noastra dar nu la mine, cum m-as fi asteptat dar la prietenele mele. Ce sa ii faci, analiza concurentei este foarte importanta intr-un oras unde sunt 4 femei la un barbat;

- tipele singure care le-am observat in Pascucci, si in alte cafenele pe Dorobanti, deobicei se compun din 3 prietene: una frumoasa foc cu decolteu si tot ce are mai bun pus in evidenta, una mai uratica care si ea incearca sa se puna in evidenta si ultima, draguta de fel dar mai simplista care nu epateaza pe langa celelalte doua. Asta este gasca standard. Daca nu ma credeti iesiti si o sa vedeti;

- evident sa nu uitam cuplurile care le-am observat in Pascucci coffe shop care si ele se impart in doua categorii: cele romantice care nu observa ceea ce este in jur si vorbesc intre ei, isi soptesc ceva la ureche, se mangaie subtil, uneori si un mic sarut, iar persoanele din jur nu exista. Deobicei le vezi in colturi ale cafenelei. Cuplurile gen “vedete” cum le numesc eu, le vezi cum nu vorbesc deloc, se uita fiecare pe pereti, la ceilalti clienti, in majoritate la persoanele de sex opus, de parca nu au venit impreuna iar cand pleaca mai au putin si pleaca pe rand.

g) Preturile:

- evident preturi de Dorobanti, o cafea undeva in jur de 10 lei, un frape, sortiment special, intre 22 si 25 de lei, o bere intre 9 lei si 18 lei, salatele (daca imi amintesc bine) tot pe undeva pe la 25 de lei.

h) Website-ul: lipseste cu desavarsire. Daca chiar doresti sa vezi website-ul Pascucci trebuie sa te multumesti cu cel italian. Au site: Pascucci.

Vacanta la Brasov si club the Moose

Imi e dor de Brasov. As vrea iar sa il vizitez. Nu neaparat in ideea unei vacante sau excursii. Doar sa ajung acolo, sa ma plimb, sa respir aerul curat, sa urc pe munte, sa beau o cafea la o cafenea din centru, sa mananc la un restaurant cu prietenii, sa fac poze, sa ma plimb cu masina prin Brasov si prin Poiana Brasov sau pe valea Prahovei.

Imi amintesc de ultima incursiune in Brasov. Se intampla acum 2 luni. A fost frumos. Vroiam sa scap de oras si sa ma plimb. Mi-am facut cateva bagaje vineri dimineata si apoi am plecat la munca. De la munca am urcat in masina si am luat drumul Brasovului.

Vorbisem cu o zi inainte cu Sebi, prietenul meu din Brasov, ca sa ma astepte. Mi-a zis ca ma asteapta avand in vedere ca nu ma mai vazuse de ceva timp. Deasemenea ma anuntat ca sambata seara o sa iesim intr-un club de fite din Brasov numit The Moose, la care avea cateva invitatii.

Drumul a fost o placere pentru mine, tinand cont ca imi place sa conduc mai ales la drum lung. In schimb urasc sa conduc pe autostrada, prin simplu fapt ca am mers foarte mult pe autostrada Bucuresti-Constanta. De fiecare data imi place sa merg pe Valea Prahovei, chiar daca este aglomerat,  mai mult din cauza peisajelor.

Brasovul este orasul care ma linisteste de fiecare data cand il vizitez. Nu stiu ce are, dar are ceva special. In acel weekend m-am plimbat putin prin oras, am fost pana in Busteni si m-am intalnit cu cativa priteni din Constanta care sosisera si ei in vacanta, am vizitat un mall, am mers prin 2 cafenele cu cateva persoane din oras si spre seara m-am pregatit pentru iesirea in club.

Clubul Mosse, este situat undeva prin centru, pe langa hotel Aro, intr-o locatie destul de mare. Din cate am inteles a fost un teatru sau o sala de cinema. Se pare ca in seara respectiva era relansarea clubului pentru sezonul de toamna. Era invitat un dj renumit de prin Europa, de care nu am auzit, dar care s-a dovedit in dj bun, prin muzica cu care ne-a incantat in seara respectiva. Acesta este Dj Ravin si cateva melodii pot fi ascultate aici.

In club The Moose a fost foarte placut. Nu ma asteptam, avand in vedere ca toti spuneau ca e un club de fite, in care merge lumea buna a Brasovului. Adevarul ca la intrare era coada si nu intra oricine, doar cei cu invitatie. Ulterior sa intrat si fara invitaite, dar asa a fost la inceput ca sa dea impresia unui club exclusivist si in plus era si redeschiderea. Interiorul placut, simplu, aerisit, spatios, cu toate ca la un moment dat era foarte plin. Preturile erau ok, oamenii nu chiar cu fite dar se vedea si se simtea prestanta lor. In schimb am ramas surprins de sociabilitatea persoanelor din club si de bunul simt. De remarcat ca in dreptul barului scrie mare cu litere de cativa metri “BAR”. Se vede cum intri in club. Ma gandesc ca prin Brasov se sta prost cu orientarea si toata lumea intreba unde este barul. Un minus, pentru un club de prestanta, l-am observat la garderoba. Hainele se agatau de gaica. Daca nu aveai gaica la haina erai ghinionist si nu era primita haina. Normal ar fi trebuit ca hainele sa fie puse pe umerase. Poate intre timp s-a rezolvat. Tipele dragute, dezinvolte si foarte de”treaba” chiar socializau fara probleme. Se pare ca nu poti compara tipele din Brasov cu cele din Constanta care sunt foarte greu de abordat. Am remarcat si barmanii care faceau tot felul de “exercitii” cu paharele si sticlele din dotare si chiar le iesea bine. Per general a fost frumos si as mai merge in The Moose.

A doua zi am plecat devreme spre Bucuresti deoarece am dorit sa ma opresc si prin Sinaia. Era cald si placut, lume multa, peisaje frumoase, agitatie si pe strada si pe trotuar. Era clar ca incepuse perioada de turism la munte, explicat si prin aglomeratia autoturismelor care se indrepta duminica dupamiaza spre Bucuresti.

Acum, de sarbatorile de iarna sigur o sa merg din nou la Brasov, poate si asa doar pentru weekend, daca nu pentru o perioada mai mare sau poate pentru Revelion.