Tag Archives: calea

Vedere Podul Basarb #1

Posted on by
Reply

Podul Basarab este un proiect inceput de Traian Basescu, pe vremea cand era primar, si finalizat in mandatul lui Sorin Oprescu. Podul Basarab este un poiect de care Bucurestiul avea neaparat nevoie.

Podul Basarabi Vedere Calea Plevnei1 Vedere Podul Basarb #1

 

Cand o sa fie dat in folosinta traficul din Bucuresti o sa se imbunatateasca considerabil. Principalii beneficiari o sa fie locuitorii din cartierele Drumul Taberei si Militari. Acestia o sa aiba la dispozitie doua poduri pentru a ajunge in nordul capitalei. Podul Basarab si podul Grant.

Fotografia a fost realizata de pe Calea Plevnei.

Hotel Radisson Sas. Mai bine nu!

Posted on by
Reply

Seara când plec spre casa merg pe calea Victoriei până în Piața Revolutiei. Sunt cinci semafoare sincronizate de care trebuie sa trec. Daca merg cu o viteza constanta de 50 km/h, oricat de aglomerat ar fii, prind toate semafoarele. De când s-au sincronizat semafoarele făceam un timp record. Totul a fost frumos până s-au terminat lucrarile la de pe Calea Victoriei, numarul 63 – 81, aproape de hotel Hilton.

Datorită hotelului o banda de mers din Calea Victoriei este ocupata de mașinile parcate ilegal iar pe a doua alte mașini merg încet căutând loc de parcare. Astfel din patru benzi de mers mai raman doua. Claxoane, nervi, înjurături între participanți la trafic. Deja este enervant când trec pe acolo. Ar trebui apostrofat hotelului Radisson Sas și nu șoferii.

Pe toata întinderea clădirii, pe prima bandă de mers, sunt staționate mașini tot timpul, chiar și la miezul noptii, cu toate că staționarea este interzisă. Sunt mașini scumpe din care coboară oamenii ce intră în cladirea hotelului sau în magazinele și cafenelele de la parter.

Concluzii 

1. Oamenii care parchează acolo sunt nesimțiți. Aceștia duc lipsa a celor “7 ani de acasă” chiar dacă nu duc lipsa de bani.

2. Șoferii care parchează în dreptul hotelului Radisson Sas încalcă legea. Indicatoarele îmi sunt martore. Dar cui îi pasă de respectarea legii?

3. Poliția Rutieră apare rar, îi gonește pe cei care parchează ilegal și nu dă amenzi.

Hotelul Radisson Sas trebuie să:

a) asigure parcare clientilor și vizitatorilor, contra cost.

b) comunice clientilor și vizitatorilor că este interzisă staționarea și parcarea în dreptul cladirii;

c) anunțe Polițtia Rutiera pentru a amenda șoferii care nu respectă legea și pentru a decongestiona traficul din dreptul propriei cladiri;

d) angajeze o persoana care sa aibe grija să nu se parcheze în fața hotelului.

Majoritatea oamenilor cu bani sunt nesimțiți și ignoranți. Așa o să fie tot timpul. Administrația Radisson Sas trebuie să ia atitudine pentru ca traficul prin dreptul hotelului să fie civilizat. Până la urmă ține de imaginea brandului.

Restaurant Burebista

Posted on by
2

Era o duminica ploioasa spre seara, undeva prin august. Dupa o seara prin cluburi, m-am trezit si imi era cam foame, iar frigiderul era mai mult decat gol. Vorbesc cu Ramy sa mergem sa mancam undeva, undeva unde nu am mai fost. A sugerat sa mergem la Caru cu Bere. M-ai fusesem acolo. Ramy o suna pe Mirela sa o intrebe daca vrea sa mearga si ea. Au hotarat sa mergem la restaurantul Burebista la recomandarea Mirelei. Ajungem dupa o ora. Eram deja 4. Eu, Ramy, Mirela si Andrada.

Se pare ca a mai mancat si Alex la Burebista

Restaurantul Burebista se afla pe Calea Mosilor la nr. 195, sector 2. Mai exista unul, tot restaurant Burebista dar cu specific vanatoresc pe strada Batistei nr. 14. Am parcat oarecum repede cu toate ca era plin prin de masini in jur. Restaurantul se afla la parterul unui bloc care e plin cu conducatori auto si mi-a fost teama ca o intampin dificultati la parcare. Am parcat in fata restaurantul si cum am coborat din masina, hop a sarit si “paznicul” restaurantului cu o umbrela dupa el sa ne escorteze pana la intrarea in restaurant. Cum fetele au fost multumite de “tratatie” am scos 3 lei si i-am oferit binevoitorului paznic. Sa uitat la mine si a bombanit: “Doar atat?!”. Atunci mi-am dat seama ca paznicul probabil castiga uneori mai mult ca mine intr-o luna buna.

Am intrat si ne-am asezat la masa. Apare ospatarul, mai in varsta decat restul ospatarilor din alte restaurante, ceea ce ma mirat la prima vedere. Comportamentul lui era oarecum exemplar pentru un ospatar dar la limita unui ospatar smecheras, dupa cum am dedus din gestuculatie, intonatie si comportamentul lui. Am privit prin restaurant si mi-am dat seama ca toti erau acelasi gen.

Ne uitam in meniu si ne hotaram ceea ce dorim. Evident ceea ce am ales nu mai era facut deoarece “se prepara numai pentru  pranz” INtrebam ospatarul ce maia re atunci. Evident ca a spus “restul preparatelor din meniu”. Am uitat imediat de ciorbele traditionale romanesti cu toate ca trecusera doar 4 ore de la pranz. Ne mai uitam toti 4 in meniu si pana la urma comandam doar felul doi.

Preturile ok pentru un restaurant cu specific romanesc de calitate medie in sensul ca nu o dadeau in nesimtire doar pentru ca era un restaurant cu concept. Am savurat o tigaie picanta, pomana porcului, sarmalute in foi de vita cu mamaliguta, bulz ciobanesc (parca!). Am mancat un pic la comun ca sa vedem daca mancarea este buna.

Mancarea a sosit repede, a fost gustoasa si servirea ireprosabila. Nu a fost excelenta pentru a ma face sa mai trec pe acolo si alta data dar mai mult decat buna pentru acel moment.

Problema. Evident ca nu totul putea sa fie perfect. Cand savuram linistiti mancarea si-au inceput spectacolul formatia restaurantului. Formatia era compusa din 4 domni. Vocalistul, un domn imbracat in haine traditionale romanesti cu o figura de lautar 90% dar cu voce 100%. Era insotit de un tanar cu acordeun cu o camasa specifica straielor traditionale si cu pantaloni D&G si pantofi de manelist. La viaoara si bas doi domni mai la varsta a doua, “trecuti prin viata de lautari”. Cantau destul de placut. Era bine de fapt, deoarece cantau la doua mese departare de masa noastra. Noi zambeam, ne simteam bine, glumeam dar deodata am vazut ca s-au mutat la alta masa. La cea de langa noi. Initial am crezut ca ei canta la cerere dar de fapt situatia nu statea chiar asa. Acolo au cantat 3 melodii iar la a patra s-au oprit si au facut o pauza, au vorbit membri formatiei intre ei si-au impartit bani si se uitau catre noi.

Evident ca au venit in spatele meu, fiind sigurul barbat, si imi cantau la ureche despre cucerirea domnisoarelor fecioare, melodii din Bucurestiul de alta data. Mancarea imi intra cu noduri apa cu goluri de aer. Canta o melodie, noi inca zambeam, canta a doua melodie, noi nu prea mai puteam sa mancam, canta a treia melodie, ne uitam unii la altii si ne intrebam daca mai pleaca sau nu. S-au orpit. Am crezut ca pleaca. Ne-am inselat. Vocalistul ne intreaba:

“Aveti o preferinta?”

Ne uitam unul la altul mirati ca noi de fapt eram niste profani in muzica lautareasca de restaurant. Ne uitam la vocalist si ridicam din umeri. Cel de la vioara zice cu voce tare sa auda jumatate de restaurant: “Maeeestree, alegeti dumneavoastra”

M-am simtit ca intr-o piesa proasta de teatru. Deja mancarea nu mai avea gust. Ramy imi intinde 20 de lei si imi spune:

“Mai pune si tu si sa le dam bani sa plece”

Asa am si facut cu 40 de lei au plecat foarte bucurosi, parca au invins. Am simstit ca am dat bani la niste cersetori de care nu mai scapam.

Asadar macarea, localul, servirea, atmosfera, restaurantul, ospatarul, parcarea a fost ok. Paznicul parcarii si formatia restaurantului nu a fost ok. Ne-am simtit jefuiti. Nu am dorit sa ne cante, ne-au cantat pana la urma, am dat bani ca sa ne lase sa mancam si au facut impresie proasta, cel putin noua, poate altora le place, dar noua nu.

De atunci nu am mai fost pe acolo.

Piano Bar

Posted on by
2

In ultimile 2-3 luni am avut ocazia sa “vizitez” 2 baruri din categoria Piano Bar. Acestea sunt: The Jack’s si Limelight.

Cum am ajuns in Limelight?! Eram intr-o vineri prin Planters si prin Terimus, si am hotarat, impreuna cu George si Raluca, sa mergem in Limelight. “Acolo intri iti iei ceva de baut si trebuie doar sa zambesti, tipe sunt din plin si vor doar agatate”, spune Raluca. Eu cu George, am zambit si am zis: “Pai ce mai stam, hai sa vedem minunea asta”.

Am ajuns acolo. Situatia nu era asa cum o prezentase Raluca. Intradevar lume destula, animata de muzica live cantata la clape, chitara si voce de catre 2 tipi bulgari. Muzica buna te facea sa te simti bine si chiar te indemna sa dansezi, deoarece jumatate din audienta chiar dansa. In jurul “barului pian” era strans poporul si savura cate un pahar de bautura.

Femeile erau si ele destule, dar oarecum trecute de 25 de ani si chiar pe la 35, dar varsta nu are limite, deci ce mai conteaza. Nu astepta nimeni sa fie “agatata”, asa cum ne spusese Raluca, dar erau destule fete zambitoare. Am testat sociabilitatea persoanelor de sex feminin si era oarecum ok dar la limita. E clar ca nu ne incadram in limitele lor de varsta. Am mai auzit povesti de genul: “sunt tipe care iti ofera un anumit tip de companie”, dar nu ma pot pronunta exact daca asa este sau nu. Se perindau si cativa straini, probabil de la hotelurile din zona in cautare de “capatuiala”. Poate au succes.

Cu alta ocazie am fost insotit de gasca si o tipa din America, care a ramas oarecum impresionata ca exista un bar de genul acesta, cu muzica live, americana si cantata spre foarte bine. A doua oara cand am ajuns mi-am dat seama ca tipele de aici joaca “inabordabila” destul de subtil. Am ramas uimit sa vad si doua cupluri de tipe lesbi. Nu am fost socat ca nu am nimic impotriva lor dar nu am mai vazut live, dea lungul serii atata afectiune, tandrete, priviri si gesturi intre 2 cupluri de femei. Va trebui sa ma obisnuiesc, vin vremuri “grele”.

Despre Limelight am mai citit aici, aici si aici, in schimb despre The Jack’s nu am gasit nimic scris (evident la o cautare nu chiar amanuntita).

Cum am ajuns la The Jack’s? Ramy mi-a recomandat sa emrg acolo, dupa ce fusese si ea cu putin timp inainte. Am ajuns cu o buna prietena din Constanta, care muncea la acel moment dat in Bucuresti. Am ajuns intr-o zi de miercuri seara. Era cam gol, nu canta nimeni. Ulterior a inceput tipul sa cante la pian si cu vocea. Se pricepea. Am stat cam 2 ore, de la 22:30 pana dupa miezul noptii. Intre timp cantaretului ia sosit si partenerul de cantat. Canta la chitara. Am inteles ca amandoi sunt bulgari si ca ar face parte din grupul de cantareti care isi fac veacul si la pianul din Limelight. Intre timp au sosit si “vizitatorii” si barul s-a umplut la jumatate de capacitate. Clientii erau oarecum mai in varsta, trecuti de 30 de ani, chiar 35, in majoritate barbati, chiar si cateva vedete din lumea muzicii. Am avut impresia ca erau si tipii de la Iris.

Localul e mult mai placut decat Limelight, mai luminos, mai primitor, si design-ul interior respecta mai mult conceptul de piano bar precum si cel al numelui. Nu exista mese la care sa te asezi, singura masa fiind cea din jurul painului, in schimb in Limelight sunt cateva mese ducand astfel conceptul piano bar mai mult spre club. La The Jack’s se respecta astfel conceptul de piano bar, deoarece locurile unde poti sa savurezi o bautura sunt la bar, in jurul pianului, si pe margine unde sunt scaune si “tejgheaua” aferenta. Pe perete exista si un acvariu foarte placut, dar mic. Bauturile nu sunt chiar ieftine, dar acum depinde si de buzunar.

Am mai fost si intr-o seara de sambata, tot in jur de 12 noaptea si era super full. De aceasta data s-a schimbat raportul persoanelor de sex masculin si feminin. Era cam la egalitate. Majoritatea oricum vin in gasca, atat cupluri cat si cei singuri sau singure. La un moment dat era o mica gasca de tipe, care chicoteau, dar facea pe inabordabilele, cel putin la prima vedere. Uneori ma gandesc de ce mai ies unii oameni in oras?!?! Daca nu vor sa socializeze cel mai bine sa stea acasa. Daca ies in oras, intr-un bar sau club, acolo sunt oameni, care deobicei socializeaza in anumite limite impuse de bunul simt. Ei bine, sunt si persoane de sex feminin care nu prea adopta partea de socializare, dar asta e alta discutie.

Recomand aceste doua locuri daca vrei sa mergi sa bei ceva si sa asculti muzica live si buna, sau daca vrei sa mergi cu o tipa sa ascultati impreuna melodii de drag si dor. In cazul fetelor daca vrei sa iesiti “ca intre fete” recomand sa mergeti atat in Limelight cat si in The Jack’s. Atmosfera, muzica, persoanele din zona sunt sigur mai mult decat ok.

Din cele doua mai mult imi place The Jack’s.

Unde se afla fiecare?

Limelight il puteti gasi pe Calea Victoriei Nr. 100, mai precis in spatele Hotelului Hilton, la subsol. Se afla langa o caserie UPC.

The Jack’s se afla pe str. George Enescu nr. 10 colt cu str. G. Clemenceanu.