Azi s-au implinit 16 luni de cand m-am mutat in Bucuresti. Locuiesc intr-o zona centrala la aproximativ 100 de metri de Parcul Cismigiu. Am avut ocazia sa ma plimb si sa ma bucur de momente placute in acest parc.
Va propun sa parcurgem, in randurile de mai jos, si sa aflam mai multe informatii despre Cismigiu: impresii, istori, locatie, terminologie, etc.

Henri Stahl il descrie in cartea sa “Bucurestii ce se duc” ca o gradina in care se intalneau la sfarsitul saptamanii high-life-ul servitorimii dar in care se plimbau, atunci cand se intorceau de pe Calea Victoriei, atat ministri, cat si scriitori sau functionari de stat. Cismigiul era insa al tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica. Poate ati crede ca servitorii mergeau acolo sa se bucure de liniste si de spatiul verde. Gresit, mergeau acolo sa barfeasca sau sa afle unii de la altii ultimile noutati din viata mondena a acelor vremuri.

Denumit in ziua de azi „parc”, inainte era cunoscut sub numele de Gradina Cismigiu.
Termenul de “gradina?” a avut în vechea limba româneasca o acceptiune foarte larga, denumind un “loc plantat”, adica un loc în care este vizibila interventia omului.
În Bucuresti au fost de la început, alaturi de vii si livezi si gradini de flori. Gradinile se dezvolta foarte mult în vremea lui Constantin Brâncoveanu. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea se ridica, la marginea Bucurestiului o serie de “chioscuri”, care erau un fel de case de vara, cu gradina si apa de izvor sau de cismea, unde veneau domnii ca sa se recreeze, sa scape de agitatia vietii de la curte sau de larma orasului, iar mai târziu aceste “chioscuri” ajung locuri de plimbare pentru oraseni. În prima jumatate a secolului al XIX-lea erau, pe lunca Dâmbovitei, numeroase locuri unde bucurestenii se puteau aduna pentru a petrece, a mânca la iarba verde si a asculta lautarii sau muzica militara. Dintre aceste locuri facea parte si dumbrava Cismigiului.

Cum a inceput?
Pentru prima oara apare mentionat documentar, in timpul lui Matei Basarab, cu numele de “Balta lui Dura negrutatorul” si avea o extindere mult mai mare iar in timp a devenit un focar de infectie.
La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, domnul Tarii Romanesti, a poruncit sa se construiasca doua cismele in Bucuresti pentru a avea apa potabila, una dintre ele fiind facuta pe locul gradinii de azi, inspre strada Stirbei Voda.

V-ati gandit vreodata de unde vine numele Cismigiu?
Treptat, în folclorul urban “lacul lui Dura Negutatorul” dispare din toponimie si apare acela al “Cismigiului”. Alexandru Ipsilanti a numit in functia de sef al lucrarilor de supraveghere a curgerii apelor si mai mare peste cismele pe Dumitru suiulgi-basa care isi construieste resedinta in spatele acestei cismele, cunoscut ca si „marele cismigiu” (cuvântul de origine turceasca însemna “mai mare peste cismele”)

Cum a devenit Gradina?
Gradina Cismigiu i se datoreaza in mare masura lui Stirbei Voda. Ideea i-a apartinut totusi generalului Kisselef.
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului într-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat gradinarul peisagist Wihelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si însarcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de gradinarul Franz Harer. Peisagistul vienez Wihelm Mayer a gandit gradina Cismigiu in stilul parcurilor engleze.
Dupa abdicarea lui Gh.Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dâmbovita. Cel mai important an pentru transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o suta de “canapele” (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stânjen.
Lucrarile de înfrumusetare s-au încheiat în 1854, când s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor.
În iarna anului 1883, lacul din gradina a înghetat si s-au organizat concursuri pe gheata. Primaria orasului a cumparat un teren din fosta gradina a familei Cretulescu, marind astfel suprafata gradinii Cismigiu cu 15.000 de metri patrati. Au fost aduse lebede si pelicani.

Unde se afla?
In centrul Capitalei, marginit de bulevardele Mihail Kogalniceanu (la S), Schitu Magureanu (la V) si de strazile Stirbei Voda (la N) si Brezoianu (la E), este cel mai vechi si mai frumos parc din Bucuresti, extins pe 17 ha.

Cum e Cismigiul acum?
Vedem acelasi amestec uman, de la homelesi care dorm pe banci, elevi fugiti de la cursuri, functionari veniti sa scape o ora de aerul corporatist, bunici care scot copiii la plimbare, vanzatoare sau fete aranjate de mana cu barbati maturi, smecheri de cartier si studenti timizi.
Unii dintre ei vin pentru terasele de pe marginea lacului, altii vin pentru un tur cu barca iar altii vin… pur si simplu pentru copaci, iarba, aleile umbrite si flori. Inca ceva… nu incercati sa trimiteti la joaca copilul din voi si sa folositi leaganele pentru copii, gardienii sunt vigilenti si amenda nu e mica.
Noaptea, Cismigiul e luminat colorat si e destul de animat. Nu ca in timpul zilei sau mai ales in weekend, dar sunt bucuresteni carora le place sa se plimbe, mai ales vara, pe racoare si semi-intuneric. Va sfatuiesc sa cautati zilele mai putin aglomerate si locurile mai putin populate, ascunse printre copaci sau pe micile dealuri de acolo.