Era o duminica ploioasa spre seara, undeva prin august. Dupa o seara prin cluburi, m-am trezit si imi era cam foame, iar frigiderul era mai mult decat gol. Vorbesc cu Ramy sa mergem sa mancam undeva, undeva unde nu am mai fost. A sugerat sa mergem la Caru cu Bere. M-ai fusesem acolo. Ramy o suna pe Mirela sa o intrebe daca vrea sa mearga si ea. Au hotarat sa mergem la restaurantul Burebista la recomandarea Mirelei. Ajungem dupa o ora. Eram deja 4. Eu, Ramy, Mirela si Andrada.

Se pare ca a mai mancat si Alex la Burebista

Restaurantul Burebista se afla pe Calea Mosilor la nr. 195, sector 2. Mai exista unul, tot restaurant Burebista dar cu specific vanatoresc pe strada Batistei nr. 14. Am parcat oarecum repede cu toate ca era plin prin de masini in jur. Restaurantul se afla la parterul unui bloc care e plin cu conducatori auto si mi-a fost teama ca o intampin dificultati la parcare. Am parcat in fata restaurantul si cum am coborat din masina, hop a sarit si “paznicul” restaurantului cu o umbrela dupa el sa ne escorteze pana la intrarea in restaurant. Cum fetele au fost multumite de “tratatie” am scos 3 lei si i-am oferit binevoitorului paznic. Sa uitat la mine si a bombanit: “Doar atat?!”. Atunci mi-am dat seama ca paznicul probabil castiga uneori mai mult ca mine intr-o luna buna.

Am intrat si ne-am asezat la masa. Apare ospatarul, mai in varsta decat restul ospatarilor din alte restaurante, ceea ce ma mirat la prima vedere. Comportamentul lui era oarecum exemplar pentru un ospatar dar la limita unui ospatar smecheras, dupa cum am dedus din gestuculatie, intonatie si comportamentul lui. Am privit prin restaurant si mi-am dat seama ca toti erau acelasi gen.

Ne uitam in meniu si ne hotaram ceea ce dorim. Evident ceea ce am ales nu mai era facut deoarece “se prepara numai pentru  pranz” INtrebam ospatarul ce maia re atunci. Evident ca a spus “restul preparatelor din meniu”. Am uitat imediat de ciorbele traditionale romanesti cu toate ca trecusera doar 4 ore de la pranz. Ne mai uitam toti 4 in meniu si pana la urma comandam doar felul doi.

Preturile ok pentru un restaurant cu specific romanesc de calitate medie in sensul ca nu o dadeau in nesimtire doar pentru ca era un restaurant cu concept. Am savurat o tigaie picanta, pomana porcului, sarmalute in foi de vita cu mamaliguta, bulz ciobanesc (parca!). Am mancat un pic la comun ca sa vedem daca mancarea este buna.

Mancarea a sosit repede, a fost gustoasa si servirea ireprosabila. Nu a fost excelenta pentru a ma face sa mai trec pe acolo si alta data dar mai mult decat buna pentru acel moment.

Problema. Evident ca nu totul putea sa fie perfect. Cand savuram linistiti mancarea si-au inceput spectacolul formatia restaurantului. Formatia era compusa din 4 domni. Vocalistul, un domn imbracat in haine traditionale romanesti cu o figura de lautar 90% dar cu voce 100%. Era insotit de un tanar cu acordeun cu o camasa specifica straielor traditionale si cu pantaloni D&G si pantofi de manelist. La viaoara si bas doi domni mai la varsta a doua, “trecuti prin viata de lautari”. Cantau destul de placut. Era bine de fapt, deoarece cantau la doua mese departare de masa noastra. Noi zambeam, ne simteam bine, glumeam dar deodata am vazut ca s-au mutat la alta masa. La cea de langa noi. Initial am crezut ca ei canta la cerere dar de fapt situatia nu statea chiar asa. Acolo au cantat 3 melodii iar la a patra s-au oprit si au facut o pauza, au vorbit membri formatiei intre ei si-au impartit bani si se uitau catre noi.

Evident ca au venit in spatele meu, fiind sigurul barbat, si imi cantau la ureche despre cucerirea domnisoarelor fecioare, melodii din Bucurestiul de alta data. Mancarea imi intra cu noduri apa cu goluri de aer. Canta o melodie, noi inca zambeam, canta a doua melodie, noi nu prea mai puteam sa mancam, canta a treia melodie, ne uitam unii la altii si ne intrebam daca mai pleaca sau nu. S-au orpit. Am crezut ca pleaca. Ne-am inselat. Vocalistul ne intreaba:

“Aveti o preferinta?”

Ne uitam unul la altul mirati ca noi de fapt eram niste profani in muzica lautareasca de restaurant. Ne uitam la vocalist si ridicam din umeri. Cel de la vioara zice cu voce tare sa auda jumatate de restaurant: “Maeeestree, alegeti dumneavoastra”

M-am simtit ca intr-o piesa proasta de teatru. Deja mancarea nu mai avea gust. Ramy imi intinde 20 de lei si imi spune:

“Mai pune si tu si sa le dam bani sa plece”

Asa am si facut cu 40 de lei au plecat foarte bucurosi, parca au invins. Am simstit ca am dat bani la niste cersetori de care nu mai scapam.

Asadar macarea, localul, servirea, atmosfera, restaurantul, ospatarul, parcarea a fost ok. Paznicul parcarii si formatia restaurantului nu a fost ok. Ne-am simtit jefuiti. Nu am dorit sa ne cante, ne-au cantat pana la urma, am dat bani ca sa ne lase sa mancam si au facut impresie proasta, cel putin noua, poate altora le place, dar noua nu.

De atunci nu am mai fost pe acolo.