Era 15 ianuarie 1982. Afara era ger. Un ger normal pentru luna ianuarie. Ea statea si se uita la televizorul alb-negru la un film romanesc.

Era ora 10:25. Isi mangaia burta in care se afla un copil ce misca din cand in cand. Stia ca va fi baiat. Nu prea se simtea bine, dar credea ca e ceva normal datorita sarcinii. Filmul s-a terminat si imediat a fost cantat imnul national. A stins televizorul si s-a dus la culcare. Nu a putut sa adoarma.

Se facuse deja 11 :20. Incepuse sa ii fie din ce in ce mai rau. S-a dus la toaleta sa vomite. Nu putea. Sotul impreuna cu soacra au chemat salvarea. Vroiau sa se asigura ca totul este in ordine, mai ales ca se apropria si ziua cand trebuia sa nasca. Salvarea a venit si a luat-o.

A ajuns la spital singura, fara sot sau cineva din familie care sa ii fie alaturi, si a fost « cazata » la spital. Verdictul doctorului a venit imediat. Urma sa nasca. Deja era 00 :15 minute cand au inceput contractiile intr-un ritm alert. Nu a durat mult pana cand copilul a iesit din pantecele mamei.

Era deja 01:05. Pe lume a mai aparut un baiat. Avea 3600 de grame. Doctorul a spus ca e un copil sanatos si nu are probleme. Mama l-a luat in brate si s-a uitat in ochii lui. Avea ochii albastri asemanatori celor doi bunici de sex masculin.

Acum copilul are deja impliniti 27 de ani si tocmai a scris un post despre cum s-a nascut.