Printul o să moară. Părerea mea. Nu mai citesc (de cumpărat nu mai zic) ziare sau reviste de câțiva ani. Cărți am mai cumpărat până acum un an. Ocupă loc și le pot avea în format electronic.
În trecut un catalog cu produse era mai important ca o carte. Era citit din scoarță în scoarță. Un pliant informativ era păstrat și folosit pentru informațiile pe care le cuprindea. Acum catalogul cu produse nu mai este băgat în seamă iar pliantele au o medie de viață ce durează până la primul coș. Nu chiar toate! Aproximativ 95%.
La muncă sunt contactat pentru diferite colaborări sau să îmi fie prezentate anumite produse/servicii. În cele mai multe cazuri primesc materiale informative sau de prezentare pe suport de hârtie. Eu cer acele informații în format electronic (e-mail). Uneori îmi sunt furnizate. Alteori nu. De fiecare data precizez să nu îmi fie lăsate materialele informative deoarece le arunc. Răspunsul pe care îl primesc deobicei: “Acestea sunt pentru dumneavoastră. Dacă doriți aruncați-le“. Așa și fac.
Îmi pare rău ca trebuie arunc atâta hârtie pentru care s-au tăiat copaci, s-a poluat natura, multe persoane au muncit, mulți bani s-au cheltuit pentru ca eu să arunc la gunoi hârtia sub formă de cataloage sau materiale informative.
Mai jos am fotografiat câteva cataloage cu produse promoționale primite de la o persoană care mi-a propus o colaborare. Nici nu le-am deschis. Chiar daca aș fi fost interesat nu le deschideam. Am cerut în format electronic. “Nu avem” a fost răspunsul. “Nici colaborare nu o să avem” îmi venea mie să spun. M-am abținut.
Nu sunt un ecologist înrăit dar cred ca este mult mai usor pentru toată lumea să folosim suportul electonic. Costurile sunt extrem de reduse, nu necesită spații pentru depozitare, utilizarea este mai ușoară iar răspunsul ulterior mai rapid.
Cataloage cu produse, ziarele, revistele sau orice materiale informative pe suport de hârtie au o viață din ce în ce mai mică sau sunt destinate gunoiului din start. Martore îmi sunt tipografiile care au din ce în ce mai puțin de lucru.