Tag Archives: muzica

Narcotic Sound & Christian D – Danca Bonito

Posted on by
Reply

Imi place melodia chiar daca este o “manea” cantata intr-o engleza si portugheza.

Apreciez calitatea videoclipului. Se vede clar ca s-au bagat destui bani in realizarea lui lucru rar in pentru formatiile de muzica din Romania. Cei care se ocupa de Narcotic Sound si Christian D au inteles ca trebuie sa ai si un videoclip de calitate pentru a ramane in mintea consumatorului si de creea un concept puternic.

Imi place calitatea imaginii, culorile si modul cum a fost filmat, efectele de incetinire a imaginii si tipele care sunt frumoase, sexy si cu tendinte de soft erotic. In multe videoclipuri autohtone avem parte doar de o tipa frumoasa sau uneori de multe fete de “calitate” mai slaba care nu se incadreaza in scenariul clipului.

 

Kristal Glam Club

Posted on by
Reply

Nu o sa povestesc prea mult despre Kristal Glam Club deoarece nu sunt un client fidel al clubului, doar un trecator ocazional. Oricum o sa povestesc o intamplare oarecum haioasa care s-a desfasurat in singura seara cand am fost in Kristal, adica intr-o sambata cand clubul a aniversat 5 ani. În aceea seara a fost la pupitru Steve Lawler.

Ce mi-a placut in Kristal:

  • Spatiul – clubul este spatios, inaltimea cladirii in interior este mare și oferă o aerisire buna având în vedere că se fumează mult. Vestibul spațios.
  • Sonorizarea foarte bună, așa cum îi stă bine unui club serios cu muzica house;
  • Barul este mare, putând să servească multi clienti. Chiar am avut loc la un moment dat sa stam să bem la bar în condițiile în care clubul era;
  • Stampila. La intrare, dupa ce platesti biletul de intrare, esti stampilat de catre bodyguard cu cerneala invizibila. Stampila se vede doar la lumina neonului fosforescent de la intrare. În unele cluburi esti stampilat cu cerneala normală care te murdărește, nu se mai scoate și o porti pe brat ca o bucata de carne de la abator;
  • Garderoba - printre putinele cluburi care au la garderoba umerase. De apreciat.
  • Dj-ul – Steve Lawler – a făcut o seară bună și a animat clienții clubului.
  • Design-ul – Interiorul este amenajat in stilul Glamour, 14 monitoarele imense,  candelabrul impunator in mijlocul ringului. Dj-ul poziționat strategic pentru ascultatorii și fanii. Mesele sunt dispuse pe 3 randuri in stil amfiteatru.

Ce nu mi-a palcut:

  • Toaleta – mizerabilă, neingrijita, foarte mică și toate înfundate. De lipsa săpunului și hârtiei nu mai amintesc;
  • Animatoarele – fara vlaga, nu prea se potriveau miscarile lor cu muzica care se auzea. Nu mai zic de celulita si burtica ca ma gandesc ca poate asa e la moda acum. Costumatia mai salva un pic din aparente;
  • Clienții 75% din clientii au vârsta sub 20 de ani. Foarte putini erau apropiati de varsta mea. Toți erau intr-o stare, sa ii spun, de ameteala alcoolica. Multe fete parcă sunt desprinse din site-ul pitzipoanca.org. Multe freze emo.
  • Pretul intrării: 50 lei. Unii spun ca intrarea este scumpă, alții că merită deoarece a fost aniversarea și datorită Dj-ului invitat. Un long drink de genul wiskey cu energizant era la 25 de lei.

De atunci nu am mai fost dar cred ca o sa mai ajung in curand acolo daca am un grup de prieteni, ca data trecuta, cu are sa merg.

Va urma un post cu o intamplare oarecum hazlie dar si trista in acelasi timp care s-a petrecut in aceea seara.

Restaurant Burebista

Posted on by
2

Era o duminica ploioasa spre seara, undeva prin august. Dupa o seara prin cluburi, m-am trezit si imi era cam foame, iar frigiderul era mai mult decat gol. Vorbesc cu Ramy sa mergem sa mancam undeva, undeva unde nu am mai fost. A sugerat sa mergem la Caru cu Bere. M-ai fusesem acolo. Ramy o suna pe Mirela sa o intrebe daca vrea sa mearga si ea. Au hotarat sa mergem la restaurantul Burebista la recomandarea Mirelei. Ajungem dupa o ora. Eram deja 4. Eu, Ramy, Mirela si Andrada.

Se pare ca a mai mancat si Alex la Burebista

Restaurantul Burebista se afla pe Calea Mosilor la nr. 195, sector 2. Mai exista unul, tot restaurant Burebista dar cu specific vanatoresc pe strada Batistei nr. 14. Am parcat oarecum repede cu toate ca era plin prin de masini in jur. Restaurantul se afla la parterul unui bloc care e plin cu conducatori auto si mi-a fost teama ca o intampin dificultati la parcare. Am parcat in fata restaurantul si cum am coborat din masina, hop a sarit si “paznicul” restaurantului cu o umbrela dupa el sa ne escorteze pana la intrarea in restaurant. Cum fetele au fost multumite de “tratatie” am scos 3 lei si i-am oferit binevoitorului paznic. Sa uitat la mine si a bombanit: “Doar atat?!”. Atunci mi-am dat seama ca paznicul probabil castiga uneori mai mult ca mine intr-o luna buna.

Am intrat si ne-am asezat la masa. Apare ospatarul, mai in varsta decat restul ospatarilor din alte restaurante, ceea ce ma mirat la prima vedere. Comportamentul lui era oarecum exemplar pentru un ospatar dar la limita unui ospatar smecheras, dupa cum am dedus din gestuculatie, intonatie si comportamentul lui. Am privit prin restaurant si mi-am dat seama ca toti erau acelasi gen.

Ne uitam in meniu si ne hotaram ceea ce dorim. Evident ceea ce am ales nu mai era facut deoarece “se prepara numai pentru  pranz” INtrebam ospatarul ce maia re atunci. Evident ca a spus “restul preparatelor din meniu”. Am uitat imediat de ciorbele traditionale romanesti cu toate ca trecusera doar 4 ore de la pranz. Ne mai uitam toti 4 in meniu si pana la urma comandam doar felul doi.

Preturile ok pentru un restaurant cu specific romanesc de calitate medie in sensul ca nu o dadeau in nesimtire doar pentru ca era un restaurant cu concept. Am savurat o tigaie picanta, pomana porcului, sarmalute in foi de vita cu mamaliguta, bulz ciobanesc (parca!). Am mancat un pic la comun ca sa vedem daca mancarea este buna.

Mancarea a sosit repede, a fost gustoasa si servirea ireprosabila. Nu a fost excelenta pentru a ma face sa mai trec pe acolo si alta data dar mai mult decat buna pentru acel moment.

Problema. Evident ca nu totul putea sa fie perfect. Cand savuram linistiti mancarea si-au inceput spectacolul formatia restaurantului. Formatia era compusa din 4 domni. Vocalistul, un domn imbracat in haine traditionale romanesti cu o figura de lautar 90% dar cu voce 100%. Era insotit de un tanar cu acordeun cu o camasa specifica straielor traditionale si cu pantaloni D&G si pantofi de manelist. La viaoara si bas doi domni mai la varsta a doua, “trecuti prin viata de lautari”. Cantau destul de placut. Era bine de fapt, deoarece cantau la doua mese departare de masa noastra. Noi zambeam, ne simteam bine, glumeam dar deodata am vazut ca s-au mutat la alta masa. La cea de langa noi. Initial am crezut ca ei canta la cerere dar de fapt situatia nu statea chiar asa. Acolo au cantat 3 melodii iar la a patra s-au oprit si au facut o pauza, au vorbit membri formatiei intre ei si-au impartit bani si se uitau catre noi.

Evident ca au venit in spatele meu, fiind sigurul barbat, si imi cantau la ureche despre cucerirea domnisoarelor fecioare, melodii din Bucurestiul de alta data. Mancarea imi intra cu noduri apa cu goluri de aer. Canta o melodie, noi inca zambeam, canta a doua melodie, noi nu prea mai puteam sa mancam, canta a treia melodie, ne uitam unii la altii si ne intrebam daca mai pleaca sau nu. S-au orpit. Am crezut ca pleaca. Ne-am inselat. Vocalistul ne intreaba:

“Aveti o preferinta?”

Ne uitam unul la altul mirati ca noi de fapt eram niste profani in muzica lautareasca de restaurant. Ne uitam la vocalist si ridicam din umeri. Cel de la vioara zice cu voce tare sa auda jumatate de restaurant: “Maeeestree, alegeti dumneavoastra”

M-am simtit ca intr-o piesa proasta de teatru. Deja mancarea nu mai avea gust. Ramy imi intinde 20 de lei si imi spune:

“Mai pune si tu si sa le dam bani sa plece”

Asa am si facut cu 40 de lei au plecat foarte bucurosi, parca au invins. Am simstit ca am dat bani la niste cersetori de care nu mai scapam.

Asadar macarea, localul, servirea, atmosfera, restaurantul, ospatarul, parcarea a fost ok. Paznicul parcarii si formatia restaurantului nu a fost ok. Ne-am simtit jefuiti. Nu am dorit sa ne cante, ne-au cantat pana la urma, am dat bani ca sa ne lase sa mancam si au facut impresie proasta, cel putin noua, poate altora le place, dar noua nu.

De atunci nu am mai fost pe acolo.

Vacanta la Brasov si club the Moose

Posted on by
1

Imi e dor de Brasov. As vrea iar sa il vizitez. Nu neaparat in ideea unei vacante sau excursii. Doar sa ajung acolo, sa ma plimb, sa respir aerul curat, sa urc pe munte, sa beau o cafea la o cafenea din centru, sa mananc la un restaurant cu prietenii, sa fac poze, sa ma plimb cu masina prin Brasov si prin Poiana Brasov sau pe valea Prahovei.

Imi amintesc de ultima incursiune in Brasov. Se intampla acum 2 luni. A fost frumos. Vroiam sa scap de oras si sa ma plimb. Mi-am facut cateva bagaje vineri dimineata si apoi am plecat la munca. De la munca am urcat in masina si am luat drumul Brasovului.

Vorbisem cu o zi inainte cu Sebi, prietenul meu din Brasov, ca sa ma astepte. Mi-a zis ca ma asteapta avand in vedere ca nu ma mai vazuse de ceva timp. Deasemenea ma anuntat ca sambata seara o sa iesim intr-un club de fite din Brasov numit The Moose, la care avea cateva invitatii.

Drumul a fost o placere pentru mine, tinand cont ca imi place sa conduc mai ales la drum lung. In schimb urasc sa conduc pe autostrada, prin simplu fapt ca am mers foarte mult pe autostrada Bucuresti-Constanta. De fiecare data imi place sa merg pe Valea Prahovei, chiar daca este aglomerat,  mai mult din cauza peisajelor.

Brasovul este orasul care ma linisteste de fiecare data cand il vizitez. Nu stiu ce are, dar are ceva special. In acel weekend m-am plimbat putin prin oras, am fost pana in Busteni si m-am intalnit cu cativa priteni din Constanta care sosisera si ei in vacanta, am vizitat un mall, am mers prin 2 cafenele cu cateva persoane din oras si spre seara m-am pregatit pentru iesirea in club.

Clubul Mosse, este situat undeva prin centru, pe langa hotel Aro, intr-o locatie destul de mare. Din cate am inteles a fost un teatru sau o sala de cinema. Se pare ca in seara respectiva era relansarea clubului pentru sezonul de toamna. Era invitat un dj renumit de prin Europa, de care nu am auzit, dar care s-a dovedit in dj bun, prin muzica cu care ne-a incantat in seara respectiva. Acesta este Dj Ravin si cateva melodii pot fi ascultate aici.

In club The Moose a fost foarte placut. Nu ma asteptam, avand in vedere ca toti spuneau ca e un club de fite, in care merge lumea buna a Brasovului. Adevarul ca la intrare era coada si nu intra oricine, doar cei cu invitatie. Ulterior sa intrat si fara invitaite, dar asa a fost la inceput ca sa dea impresia unui club exclusivist si in plus era si redeschiderea. Interiorul placut, simplu, aerisit, spatios, cu toate ca la un moment dat era foarte plin. Preturile erau ok, oamenii nu chiar cu fite dar se vedea si se simtea prestanta lor. In schimb am ramas surprins de sociabilitatea persoanelor din club si de bunul simt. De remarcat ca in dreptul barului scrie mare cu litere de cativa metri “BAR”. Se vede cum intri in club. Ma gandesc ca prin Brasov se sta prost cu orientarea si toata lumea intreba unde este barul. Un minus, pentru un club de prestanta, l-am observat la garderoba. Hainele se agatau de gaica. Daca nu aveai gaica la haina erai ghinionist si nu era primita haina. Normal ar fi trebuit ca hainele sa fie puse pe umerase. Poate intre timp s-a rezolvat. Tipele dragute, dezinvolte si foarte de”treaba” chiar socializau fara probleme. Se pare ca nu poti compara tipele din Brasov cu cele din Constanta care sunt foarte greu de abordat. Am remarcat si barmanii care faceau tot felul de “exercitii” cu paharele si sticlele din dotare si chiar le iesea bine. Per general a fost frumos si as mai merge in The Moose.

A doua zi am plecat devreme spre Bucuresti deoarece am dorit sa ma opresc si prin Sinaia. Era cald si placut, lume multa, peisaje frumoase, agitatie si pe strada si pe trotuar. Era clar ca incepuse perioada de turism la munte, explicat si prin aglomeratia autoturismelor care se indrepta duminica dupamiaza spre Bucuresti.

Acum, de sarbatorile de iarna sigur o sa merg din nou la Brasov, poate si asa doar pentru weekend, daca nu pentru o perioada mai mare sau poate pentru Revelion.

Piano Bar

Posted on by
2

In ultimile 2-3 luni am avut ocazia sa “vizitez” 2 baruri din categoria Piano Bar. Acestea sunt: The Jack’s si Limelight.

Cum am ajuns in Limelight?! Eram intr-o vineri prin Planters si prin Terimus, si am hotarat, impreuna cu George si Raluca, sa mergem in Limelight. “Acolo intri iti iei ceva de baut si trebuie doar sa zambesti, tipe sunt din plin si vor doar agatate”, spune Raluca. Eu cu George, am zambit si am zis: “Pai ce mai stam, hai sa vedem minunea asta”.

Am ajuns acolo. Situatia nu era asa cum o prezentase Raluca. Intradevar lume destula, animata de muzica live cantata la clape, chitara si voce de catre 2 tipi bulgari. Muzica buna te facea sa te simti bine si chiar te indemna sa dansezi, deoarece jumatate din audienta chiar dansa. In jurul “barului pian” era strans poporul si savura cate un pahar de bautura.

Femeile erau si ele destule, dar oarecum trecute de 25 de ani si chiar pe la 35, dar varsta nu are limite, deci ce mai conteaza. Nu astepta nimeni sa fie “agatata”, asa cum ne spusese Raluca, dar erau destule fete zambitoare. Am testat sociabilitatea persoanelor de sex feminin si era oarecum ok dar la limita. E clar ca nu ne incadram in limitele lor de varsta. Am mai auzit povesti de genul: “sunt tipe care iti ofera un anumit tip de companie”, dar nu ma pot pronunta exact daca asa este sau nu. Se perindau si cativa straini, probabil de la hotelurile din zona in cautare de “capatuiala”. Poate au succes.

Cu alta ocazie am fost insotit de gasca si o tipa din America, care a ramas oarecum impresionata ca exista un bar de genul acesta, cu muzica live, americana si cantata spre foarte bine. A doua oara cand am ajuns mi-am dat seama ca tipele de aici joaca “inabordabila” destul de subtil. Am ramas uimit sa vad si doua cupluri de tipe lesbi. Nu am fost socat ca nu am nimic impotriva lor dar nu am mai vazut live, dea lungul serii atata afectiune, tandrete, priviri si gesturi intre 2 cupluri de femei. Va trebui sa ma obisnuiesc, vin vremuri “grele”.

Despre Limelight am mai citit aici, aici si aici, in schimb despre The Jack’s nu am gasit nimic scris (evident la o cautare nu chiar amanuntita).

Cum am ajuns la The Jack’s? Ramy mi-a recomandat sa emrg acolo, dupa ce fusese si ea cu putin timp inainte. Am ajuns cu o buna prietena din Constanta, care muncea la acel moment dat in Bucuresti. Am ajuns intr-o zi de miercuri seara. Era cam gol, nu canta nimeni. Ulterior a inceput tipul sa cante la pian si cu vocea. Se pricepea. Am stat cam 2 ore, de la 22:30 pana dupa miezul noptii. Intre timp cantaretului ia sosit si partenerul de cantat. Canta la chitara. Am inteles ca amandoi sunt bulgari si ca ar face parte din grupul de cantareti care isi fac veacul si la pianul din Limelight. Intre timp au sosit si “vizitatorii” si barul s-a umplut la jumatate de capacitate. Clientii erau oarecum mai in varsta, trecuti de 30 de ani, chiar 35, in majoritate barbati, chiar si cateva vedete din lumea muzicii. Am avut impresia ca erau si tipii de la Iris.

Localul e mult mai placut decat Limelight, mai luminos, mai primitor, si design-ul interior respecta mai mult conceptul de piano bar precum si cel al numelui. Nu exista mese la care sa te asezi, singura masa fiind cea din jurul painului, in schimb in Limelight sunt cateva mese ducand astfel conceptul piano bar mai mult spre club. La The Jack’s se respecta astfel conceptul de piano bar, deoarece locurile unde poti sa savurezi o bautura sunt la bar, in jurul pianului, si pe margine unde sunt scaune si “tejgheaua” aferenta. Pe perete exista si un acvariu foarte placut, dar mic. Bauturile nu sunt chiar ieftine, dar acum depinde si de buzunar.

Am mai fost si intr-o seara de sambata, tot in jur de 12 noaptea si era super full. De aceasta data s-a schimbat raportul persoanelor de sex masculin si feminin. Era cam la egalitate. Majoritatea oricum vin in gasca, atat cupluri cat si cei singuri sau singure. La un moment dat era o mica gasca de tipe, care chicoteau, dar facea pe inabordabilele, cel putin la prima vedere. Uneori ma gandesc de ce mai ies unii oameni in oras?!?! Daca nu vor sa socializeze cel mai bine sa stea acasa. Daca ies in oras, intr-un bar sau club, acolo sunt oameni, care deobicei socializeaza in anumite limite impuse de bunul simt. Ei bine, sunt si persoane de sex feminin care nu prea adopta partea de socializare, dar asta e alta discutie.

Recomand aceste doua locuri daca vrei sa mergi sa bei ceva si sa asculti muzica live si buna, sau daca vrei sa mergi cu o tipa sa ascultati impreuna melodii de drag si dor. In cazul fetelor daca vrei sa iesiti “ca intre fete” recomand sa mergeti atat in Limelight cat si in The Jack’s. Atmosfera, muzica, persoanele din zona sunt sigur mai mult decat ok.

Din cele doua mai mult imi place The Jack’s.

Unde se afla fiecare?

Limelight il puteti gasi pe Calea Victoriei Nr. 100, mai precis in spatele Hotelului Hilton, la subsol. Se afla langa o caserie UPC.

The Jack’s se afla pe str. George Enescu nr. 10 colt cu str. G. Clemenceanu.

Club Two vs. Club Wish

Posted on by
5

Cand ajung in Constanta ies mai mult prin oras dar imi mai vizitez si rudele si prieteni. Seara merg prin cluburi, mai vad si eu “poporul” din Constanta. De fiecare data cand am fost am gasit doar doua cluburi deschise: Club Two si Club Wish. Acum am inteles ca e deschis si Club Crush, pe care inca nu am apucat sa il vizitez. Asadar dupa cateva nopti petrecute in ambele cluburi mi-am format o parere despre amandoua.

1. Unde se afla?

Club Wish se afla in partea de nord a orasului, la intersectia bulevardului Tomis, care strabate orasul, cu bulevardul Lapusneanu, care face legatura dintre gara si statiunea Mamaia. Zona unde se afla se numeste Dacia ( de la fostul cinematograf Dacia).

Club Two se afla in zona veche, mai precis in zona Piata Ovidiu, pe strada Marc Aureliu, numarul 11. Mai precis, pentru cunoscatori, in spate la restaurantul New Pizzico.

2. Spatiul

Wish este clubul castigator la spatiul pe care il ofera clientilor. Acest lucru poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Avantajul il reprezinta capacitatea mare de clienti pe care poate sa il aiba, in schimb dezavantajul apare in cazul unei seri in care nu sunt destui clienti. Astfel clubul poate sa para gol, neanimat si chiar plictisitor, daca muzica nu este una care sa iti placa. Two este mai mic si cu o capacitate de “stocare” a clientilor mai mica fata de Wish, ceea ce face din el si in serile mai putin frecventate un club mai plin de viata.

Wish, beneficiaza de un loc imens la intrare pentru cei care doresc sa se odihneasca, sa respire un pic de aer curat si sa priveasca lumea care intra si iese din club, sau care merge la toaleta. E clar ca daca traversezi acel hol, vei fi privit sau privita (chiar dezbracata din priviri in cazul fetelor, asa ca atentie cum va imbracati si cum va miscati).

3. Persoanele care frecventeaza clubul.

Este clar ca fiecare club are clienti fideli, din ce am observat in serile in care am fost, ca sunt destule persoane (majoritatea fete) pe care nu le vezi in ambele cluburi, ci doar in unul din ele, amplasate in aceleasi zone ale clubului (la bar, la o anumita masa, sau anumit loc unde danseaza). Oricum, majoritatea sunt clienti ai ambelor cluburi, chiar si in aceeasi seara.

Media varstei clientilor difera. In clubul Two media varstei este mai mare, as aprecia undeva in jurul varstei de 25-30 de ani, in schimb in club Wish varsta este mai mica undeva intre 20-25 de ani (aprecierea varstei medii este dupa aspectul vizual, nu am intrebat pe nimeni).

In ambele cluburi se pot observa personalitati ce se doresc din sfera high class a societatii constantene, care vor sa fie in lumina reflectoarelor, dar si persoane simple, care vin la club sa danseze, sa bea si sa se distreze cu prietenii.

Vestimentatia este cat se poate de “colorata” si nu se prea diferentieaza mult, poate doar in club Two (pentru o persoana care se pricepe in arta vestimentatiei) se regasesc clienti cu o vestimentatie mai de bun gust sau care sa atraga atentia (in cazul persoanelor de sex feminin).

Pentru barbatii care merg sa agate, cu siguranta vor gasi mai multe oportunitati in clubul Two decat in Wish, fiind specimene mai rafinate, mai de bun gust si mai deschise spre socializare.

4. Preturi

Clubul Two se detaseaza fata de Wish, in ceea ce priveste preturile de la bar. Preturile sunt mai mari in clubul Two cu aprox. 10%. Daca bauturile energizante sunt la acelasi pret 12 lei, coca cola difera de la 6 lei in Wish la 7 lei in Two, iar un pahar de wiskey cu cola este la 14 lei in Wish si la 18 lei in Two.

Am mai observat un aspect, in ceea ce priveste plata consumatiei. Daca in clubul Wish barmanul te taxeaza exact cat face bautura ceruta si iti aduce tot restul, fara scuze de genul “nu am marunt”, “vino mai tarziu deoarece acum nu am sa iti dau”, “iti raman dator 2 lei”, cum se intampla in club Two. In Two am observat ca barmanii isi cam insusesc bacsisul singuri si cam uita sa iti dea restul. Oricum e mai bine decat prin cluburile din Bucuresti, unde barmanii te taxeaza uneori si dupa fata, preturile putand sa difere si cu 10 lei.

5. Muzica

Clubul Two, dupa parerea mea, e mult mai ok din punctul de vedere al muzicii care poate fi ascultata. In Wish, initial, acum 1 an era o muzica mult mai buna, dar de curand, au schimbat un stilul si poti asculta muzica comerciala de club dar si hip hop, latino, grecesti, uneori si melodii slow, ceea ce duce mai mult spre o discoteca si nu un club. Am inteles ca targetul clubului Wish, initial, a fost un club pentru toata lumea, neavand un concept de nisa.

In schimb clubul Two, in ceea ce priveste muzica, este peste clubul Wish, aici avand un cuvand de spus si Dj-ul rezident. Muzica este de genul house-ului comercial de ultima ora. In general in prima parte a serii asculti hit-uri noi din domeniu. In Wish mixeaza un dj rezident care a mai pus muzica si in fosta discoteca No Problem, care a functionat in spatiul actualului club.

6. Atmosfera

De fiecare data m-am simtit mai bine in Two in comparatie cu Wish. Atmosfera este mult mai placuta in Two deoarece exista un sistem de lumini care este sincronizat foarte bine cu muzica si ritmurile ei, in plus am ramas impresionat de jeturile de aburi care sunt pulverizate puternic pe ritmurile basului,  de la anumite melodii, si nu deranjeaza “poporul”. Bine ca au renuntat la jeturile de fum, care asfixiau clientii impreuna cu fumul de tigare din club.

Muzica mult mai ok, in Two, asezarea meselor si designul interior avantajea mai mult Two-ul. Si clubul Wish are un design interior la fel de futurist, dar dezavantajul il reprezinta spatiul mare precum si inaltimea clubului. Two e clar avantajat si de spatiul mic, compact, si bine folosit de catre proprietarii, prin amplasarea emselor, a barului, chiar si a unei scene, pe care mai performeaza si formatii la evenimentele organizate dar si animatoarele.

7. Marketing

Conceptul clubului Wish: “club pentru toate gusturile, pentru tot poporul”. Oarecum pozitionarea lui este ok gandita, dar nu va putea sa ocupe locul 1, fiind un club generalist, cu design futurist, ce se vrea oarecum high class. In schimb clubul Two are parte de o mai mare atentie a marketingului. Conceptul clubului Two se aproprie mult de vestitele cluburi din Ibiza gen: Space, Amnezia sau Pacha (nu am fost, dar am ascultat parerea unor turisti clubberi). Se doreste si chiar ajunge sa fie un club high class comercial care se adreseaza oarecum oamenilor cu standarde mai ridicate si cu o varsta medie.

Animatoare, ambele cluburi au. In Wish, sunt mai dezbracate si performeaza mai aproape de clienti. Intr-o seara au fost pur si simplu intinse pe bar, date cu frisca iar clientii erau indemnati sa manance friscata de pe corpul lor, in special de pe fundurile lor bombate. Fiecare are o vestimentetie specifica temei din seara respectiva, dar cele din clubul Two, beneficiaza de “uniforme” mult mai interesante si in plus, sunt mult mai frumoase, mai putina celulita, neinteractionand direct cu clientii, in speta masculii, care beneficiaza doar de miscarile lor pe ritmurile muzicii. In ceea ce priveste animatoarele, Two surclaseaza clubul Wish.

Hostess-ele sunt prezente numai in club Two. Aici a fost o miscare foarte inteligenta din partea managerilor clubului. Sunt 8 sau 10 fete, frumoase binenteles, imbracate fiecare diferit, dar avand cate o tema fiecare costum. Te asteapta zambind la intrare, te ghideaza la masa ta, daca ai una rezervata, iti ureaza bun venit, iar in timpul serii le poti vedea prin club cum danseaza pe langa clienti. Merg in grup organizat de cate doua si te trezesti, la un moment dat, cum danseaza langa tine. Initial, recunosc, ca m-am pacalit si am zis ca sunt simple cliente, pana am intrat in vorba cu o domnisoara si mi-a explicat ca sunt hostesse si rolul lor e sa danseze, sa detensioneze atmosfera si sa ii fac pe clienti sa se simta bine privindu-le.

Designul interior este mai atractiv in Two fata de Wish, care are o tenta futurista dar mai stearsa decat Two. Wish este pe tenta alb-negru si mai multa lumina, in timp ce Two este mai colorat, mai sclipitor dar pe semiintuneric, care sa avantajeze jocul de lumini. Holul de la Two e mai mic si primitor dar beneficiaza de o intrare cu usi din sticla, transparente si cu senzor.

Toaletele. Cele din Wish sunt mai mari, in special cele de la domnisoare, care beneficiaza si de un loc de recreere, o canapea imensa plus oglinzi suplimentare fata de tealeta barbatilor. Toaleta babatilor este si ea mare putand sa tina un flux mare de “vizitatori”. Mai futurist aranjata imi pare toaleta barbatilor din Two, cu toate ca este mai mica, cel putin are un monitor in dreptul pisoarului, in care ruleaza imagini erotice. Nu cred ca ajuta pe nimeni in acele momente, dar ca idee, este interesanta (acel ecran poate fi folosit si pentru reclame special targetate). E primul loc unde am vazut asa ceva, plus mai exista si vegetatie care sa acopere privirile domnisoarelor in cazul in care barbatii nu inchid usa de la toaleta lor.

Ambele cluburi au o garderoba indeajuns de mare pentru multe haine. Ceea ce imi place este faptul ca hainele sunt puse pe umeras si nu agatate de gaica, cum sunt in multe cluburi. Am fost si in |Bucuresti si in Brasov, si in multe cluburi se agata de gaica. Nu e chiar asa de important, dar poate nu doresc sa imi sifonez sacoul de la costum sau haina si sa fie inghesuita cu inca 3-4 pe o agatatoare de cuier. E o chestie de bun simt si de imagine care conteaza in cluburile cu standarde ridicate.

8. Parcarea

La clubul Wish e mai greu cu parcarea. Locurile de parcare sunt pe marginea celor doua bulevarde, iar daca te trezesti sa cauti loc de parcare prea tarziu nu mai ai loc. In schimb, la clubul Two, locuri de parcare sunt destule, pe langa parcarea clubului mai exista si piata Ovidiu, unde ai loc din plin. Daca bei, mai bine iti lasi masina acasa deoarece in ambele locuri spre dimineata politia rutiera te asteapta.

9. Website-urile

Ambele site-uri sunt atragatoare,

Ambele site-uri ofera informatii despre club, evenimente, date de contact, dar si poze din serile de distractii. Pozele sunt updatate dupa o saptamana, asadar, daca ai fost in club weekendul trecut si te-a pozat fotograful oficial al clubului, vei aparea tocmai peste o saptasmana pe site (doar daca arati bine icon smile Club Two vs. Club Wish ) ). Pe site se gasesc si filmulete de la evenimentele organizate vineri si sambata (singurele seri in care functioneaza ambele cluburi). Imi par mai frumoase filmele de la clubul Wish, cele dn two fiind filmate doar de la masa dj-ului, in schimb cele din Wish sunt realizate mai comercial.

Diferenta de site-uri (din punctul de vedere a unui utilizator simplu, fara prea multe cunostinte in domeniu) este de culoare, unul fiind pe alb (Wish) altul pe negru (Two).

Mai multe detalii le puteti vedea singuri: website Two vs. website Wish.

In concluzie, eu as merge pe “mana” clubului Two, avand varianta de rezerva clubul Wish. IN viitor o sa merg si in club Crush, de care am auzit ca nu prea este placut de poporul din Constanta si e cel mai gol si decat Wish. Despre clubul Crush o sa vorbim pe viitor in alt post.