Parcul Güell din Barcelona a fost proiectat de arhitectul Antoni Gaudi. Mai jos sunt câteva fotografii realizate în vara lui 2011. Arhitectura este frumoasă, unică, interesantă și este recomandată o vizită dacă treci prin Barcelona.
Nu mi-a plăcut că este foarte aglomerat și nu poți face fotografii așa cum mi-am dorit.
S-a deschis Maritimo Shopping Center la Constanța. Am vizitat și eu, în weekend-ul deschiderii, cel mai mare mall de la mare. Nu m-a impresionat cu nimic. Inițial am fost decepționat. Este un mall standard dar mai spațios. La secțiunea de magazine nu cred că stă mai bine decăt City Mall din Parcul Tăbăcariei.
Am observat câteva cafenele și două trei magazine locale. În rest aceleași branduri și magazine ca în orice mall, aceleași produse, aceleași mărimi de pantofi lipsă ca și în alte magazine din alte mall-uri. Pentru divertisment cred că au alocat un spațiu destul de mic. Biliard si squash. Bowling sau sală de jocuri nu există dar poți cheltuii banii la casino împreună cu familia.
Mall-ul Maritimo are și câteva plusuri:
1. Hypermarketul Auchan. Unul din motivele principale pentru care constănțenii o să vină la acest mall. Auchan este hypermarketul cel mai complet, în ceea ce privește gama de produse, cel mai mare ca suprafață și are prețuri foarte bune. Am observat că și Auchan Constanța respectă aceleași caracteristici.
2. Cinema City. Momentan cel mai mare cinematograf din Constanța. Acum sunt două cinematografe în oraș. Cred că putea să aibă mai multe săli. Totuși sunt îndeajuns opt săli decât deloc.
3. Chopstix mâncare chinezească. Mă bucur că au deschis și ei un magazin. În București sunt prezenți în cele mai importante mall-uri dar și pe segmentul livrărilor la domiciliu. Mă aștept ca în viitor apropriat să realizeze livrări și în Constanța. Astfel o să se dezvolte segmentul de livrări mâncare chinezească.
4. Pure Fitness România. Cunoscutul brand își deschide o sală și în centrul comercial Maritimo unde o să aibă un succes mai mare. Probabil o să reloce sala din mall-ul mort Tomis.
5. Locuri de parcare îndeajuns de multe mai ales că mall-ul nu se află în inima orașului și nu există multe mijloace de transport. 2200 este numărul locurilor de parcare.
Cu bune și rele un nou centru comercial este binevenit în Constanța, mai ales că nu este contruit într-un parc, crează locuri de muncă (nu prea bine plătite) și concurență între mall-urile existente. Cred că mai este loc de încă un mall în sudul orașului.
Printre lucrurile placute, atunci cand te plimbi prin parc, este sa te asezi pe o banca si sa privesti lacul.
Daca privelistea este placuta placerea este si mai mare.
Imagini din Herastrau, de pe marginea lacului. Vedere spre soseaua Nordului.
Imaginile din parcul Herastrau sunt mai placute toamna cand culorile frunzelor de la copaci sunt diferite.
Imi place sa ma plimb. Imi place sa ma plimb prin Bucuresti. Imi place sa ma plimb prin Bucuresti noaptea iar plimbarea sa o fac cu masina. Imi plac parcurile din Bucuresti, putine sunt mari si frumoase, dar prin acelea merita sa te plimbi (mai ales noaptea).
Imi place Cismigiul, mic, frumos, uneori aglomerat, cu multe banci si foarte ingrijit, cu lacul unde poti sa te plimbi cu barca impreuna cu perechea. La fel de frumos este si Herastraul dar si parcul Titan care dupa parerea mea este un parc modern si in stil american. Este parcul unde am vazut cei mai multi caini de casa, cu stapanii lor, cei mai multi biciclisti si rolleri (daca asa se scrie).
Dar cel mai mult tot cu masina imi place sa ma plimb prin Bucuresti dar noaptea.
Cand am ajuns in Bucuresti, in primavara anului 2007, m-am angajat la o firma din domeniul Horeca, intr-o functie de vanzari, si am primit o masina care ma ajuta in activitatea mea. Trebuia sa strabat Bucurestiul aproape zilnic si la inceput mi-a fost foarte greu. Nu stiam strazi nu stiam zone, nu stiam nimic. Cu harta in mana intrebam strada unde trebuia sa ajung si numarul si apoi ma uitam pe harta. Si ajungeam. Daca intrebam pe cineva pe strada nu stia nimeni sa ma ajute. Asa este in Bucuresti, gasesti foarte putine persoane care sa te indrume.
Asadar mi-am propus sa invat Bucurestiul si pe langa harta a orasului am adoptat si alta tactica pentru a invata repede orasul si totodata sa imbin utilul cu placutul.
Erau seri cand nu doream sa stau in casa, cand doream sa ma recreez si sa ma relaxez, cand doream sa uit de toate si de toti. Imi luam cheile de la masina si la miezul noptii cutreieram Bucurestiul. Imi alegeam un cartier sau o zona si o luam pe toate stradutele din acea zona. Uneori ma pierdeam, mai ales la inceput, dar asa mi-am dat seama ca se invata cel mai bine orasul. Norocul meu ca am o memorie vizuala buna si o orientare in spatiu la fel de buna deoarece in cateva luni am invatat 50% din oras.
Acum mai rar fac acest lucru, dar mai am cateva nopti cand nu pot sa dorm sau vreau sa imi reasez ideiile si pornesc la drum. NU prea mai are acelasi farmec deoarece stiu majoritatea zonelor, numele la majoritatea strazilor cu importanta medie si mare.
Bucurestiul este frumos noaptea, animat, mai ales in centru, uneori la 2 noaptea este la fel de aglomerat ca si in Constanta la 2 ziua. Drumurile sunt bune, mai bune decat in Constanta, orasul este luminat, chiar mai luminat decat cred multi. Cladirile sunt frumoase, existand un mix de tipuri de cladiri interesant, uneori urat dar in general placut vederii. Cladirile sunt inalte si imi da o senzatie de placuta de maretie, senzatie pe care nu o regasesc in orasul natal sau in alte orase prin care am trecut.
In schimb, Bucurestiul nu are portul Tomis din Constanta, locul unde mergi cu masina cand vrei sa dai o tura prin oras sau locul unde mergi cu o tipa sa stai de vorba cu ea, locul unde te intalnesti cu prieteni care ies si ei cu masinile. Poate exista si in Bucuresti si inca nu l-am descoperit eu.
Merg incet si ma gandesc. Sunt Intr-un parc si este noapte. E cald si placut afara, iar eu cutreier aleea In lumina felinarelor cu un sentiment placut. Imi dau seama ca sunt fericit. Ma uit In dreapta mea si o vad.
O vad pe ea cum imi zamabeste. In acel moment ma strange de mana ferm si ma saruta. Ii Intorc sarutul foarte pasional si o imbratisez. Ea se ghemuieste la pieptul meu si ma strange In brate tare.
Printre sirurile de cuvinte pe care le adresam unul altuia, In gandul meu se Infiripa sentimente amestecate, pareri de rau, vise de viitor, dorinte, iubire …. Exact, pentru mine este doar ea si ma gandesc cum ss o fac fericita.
Mergem usor, am iesit din parc si continuam drumul spre casa. Pare etern dar totodata foarte placut ca este langa mine si o vad fericita. In sfarsit ajungem la mine acasa, intram in scara si observ privirea ei. Vad dorinta in ochii ei, o simt cum vrea sa ma “atace”.
Intram in lift. In timp ce urcam pana la ultimul etaj o trantesc de peretele liftului si o sarut pasional, o mangai si ea imi raspunde. isi baga mana sub camasa mea si ma zgarie usor cu unghiile pe spate. In acel moment hormonii tropaie vulcanic inauntrul nostru. Liftul se opreste, la fel si noi. Ne privim in ochii si intelegem continuarea.
Intram in casa si nu mai apucam sa ne descaltam. Dorintele nemasurate pornesc intr-un joc al placerilor care nu va duce cu siguranta la un moment linistit. O sarut pe gat si ii mangai trupul fierbinte. Rochita ei cade usor pe podea dezvaluindu-i sanii mici si superbi incarcati de euforia momentului. O sarut vijelios pe pieptul matasos in timp ce ea savureaza orice moment. Ne intindem intr-o secunda in vesmantele matasaoase ale patului. O chinui incet cu sarutari aprinse iar ea ma strange puternic in brate. Coapsele ei moi si calde emana o puternica dorinta de a ma poseda.
Atunci ea preia controlul si prin miscari uimitoare ma pune la “pamant” si imi sopteste incet printre sunetele placeri ca ma iubeste. Nu apuc sa reactionez ca dintr-o data simtamintele imi preiau controlul si simt cum tot trupul a intrat in jocul dragostei.
Ingenunchiat de amestecul dragostei si vibratiile ce strabat tot corpul preiau conducerea. Incep sa o posed asa cum ii place ei mai mult, iar miscarile mele ii provoaca placeri ascunse de mult in trupul ei superb. O mangai in continuare trecand cu mainile mele calde pe trupul ei inconvoiat, in timp ce buzele mele strabat locuri calde si umede.
In acel moment ma trezesc. Trebuie doar sa ma ridic din pat si sa merg la munca. Acum trebuie sa Imi urmez activitatile zilnice cu gandul totusi la visul avut in noaptea care tocmai a trecut. A fost un vis? Sau nu?
Azi s-au implinit 16 luni de cand m-am mutat in Bucuresti. Locuiesc intr-o zona centrala la aproximativ 100 de metri de Parcul Cismigiu. Am avut ocazia sa ma plimb si sa ma bucur de momente placute in acest parc.
Va propun sa parcurgem, in randurile de mai jos, si sa aflam mai multe informatii despre Cismigiu: impresii, istori, locatie, terminologie, etc.
Henri Stahl il descrie in cartea sa “Bucurestii ce se duc” ca o gradina in care se intalneau la sfarsitul saptamanii high-life-ul servitorimii dar in care se plimbau, atunci cand se intorceau de pe Calea Victoriei, atat ministri, cat si scriitori sau functionari de stat. Cismigiul era insa al tuturor, intr-o masura mai mare sau mai mica. Poate ati crede ca servitorii mergeau acolo sa se bucure de liniste si de spatiul verde. Gresit, mergeau acolo sa barfeasca sau sa afle unii de la altii ultimile noutati din viata mondena a acelor vremuri.
Denumit in ziua de azi „parc”, inainte era cunoscut sub numele de Gradina Cismigiu.
Termenul de “gradina?” a avut în vechea limba româneasca o acceptiune foarte larga, denumind un “loc plantat”, adica un loc în care este vizibila interventia omului.
În Bucuresti au fost de la început, alaturi de vii si livezi si gradini de flori. Gradinile se dezvolta foarte mult în vremea lui Constantin Brâncoveanu. În a doua jumatate a secolului al XVIII-lea se ridica, la marginea Bucurestiului o serie de “chioscuri”, care erau un fel de case de vara, cu gradina si apa de izvor sau de cismea, unde veneau domnii ca sa se recreeze, sa scape de agitatia vietii de la curte sau de larma orasului, iar mai târziu aceste “chioscuri” ajung locuri de plimbare pentru oraseni. În prima jumatate a secolului al XIX-lea erau, pe lunca Dâmbovitei, numeroase locuri unde bucurestenii se puteau aduna pentru a petrece, a mânca la iarba verde si a asculta lautarii sau muzica militara. Dintre aceste locuri facea parte si dumbrava Cismigiului.
Cum a inceput?
Pentru prima oara apare mentionat documentar, in timpul lui Matei Basarab, cu numele de “Balta lui Dura negrutatorul” si avea o extindere mult mai mare iar in timp a devenit un focar de infectie.
La 10 octombrie 1779, Alexandru Ipsilanti, domnul Tarii Romanesti, a poruncit sa se construiasca doua cismele in Bucuresti pentru a avea apa potabila, una dintre ele fiind facuta pe locul gradinii de azi, inspre strada Stirbei Voda.
V-ati gandit vreodata de unde vine numele Cismigiu?
Treptat, în folclorul urban “lacul lui Dura Negutatorul” dispare din toponimie si apare acela al “Cismigiului”. Alexandru Ipsilanti a numit in functia de sef al lucrarilor de supraveghere a curgerii apelor si mai mare peste cismele pe Dumitru suiulgi-basa care isi construieste resedinta in spatele acestei cismele, cunoscut ca si „marele cismigiu” (cuvântul de origine turceasca însemna “mai mare peste cismele”)
Cum a devenit Gradina?
Gradina Cismigiu i se datoreaza in mare masura lui Stirbei Voda. Ideea i-a apartinut totusi generalului Kisselef.
În 1830, generalul Pavel Kiseleff a dispus secarea baltii si transformarea terenului într-o gradina publica. Lucrul acesta se petrece abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847, când a fost chemat gradinarul peisagist Wihelm Mayer, fostul director al Gradinilor Imperiale din Viena, si însarcinat cu transformarea terenului insalubru într-o frumoasa gradina. Mayer a fost ajutat de gradinarul Franz Harer. Peisagistul vienez Wihelm Mayer a gandit gradina Cismigiu in stilul parcurilor engleze.
Dupa abdicarea lui Gh.Bibescu din 1848, noul domnitor, Barbu Stirbei hotaraste sa se sape un helesteu si un canal de legatura cu Dâmbovita. Cel mai important an pentru transformarea gradinii a fost 1852. Pentru prima data s-a facut împrejmuirea cu uluci, s-au montat o suta de “canapele” (lavite) fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stânjen.
Lucrarile de înfrumusetare s-au încheiat în 1854, când s-a facut si inaugurarea oficiala a gradinii Cismigiu. În 1856, o parte a lacului a secat datorita pantofarilor dimprejur ce aruncasera aici resturile de materiale specifice meseriei lor.
În iarna anului 1883, lacul din gradina a înghetat si s-au organizat concursuri pe gheata. Primaria orasului a cumparat un teren din fosta gradina a familei Cretulescu, marind astfel suprafata gradinii Cismigiu cu 15.000 de metri patrati. Au fost aduse lebede si pelicani.
Unde se afla?
In centrul Capitalei, marginit de bulevardele Mihail Kogalniceanu (la S), Schitu Magureanu (la V) si de strazile Stirbei Voda (la N) si Brezoianu (la E), este cel mai vechi si mai frumos parc din Bucuresti, extins pe 17 ha.
Cum e Cismigiul acum?
Vedem acelasi amestec uman, de la homelesi care dorm pe banci, elevi fugiti de la cursuri, functionari veniti sa scape o ora de aerul corporatist, bunici care scot copiii la plimbare, vanzatoare sau fete aranjate de mana cu barbati maturi, smecheri de cartier si studenti timizi.
Unii dintre ei vin pentru terasele de pe marginea lacului, altii vin pentru un tur cu barca iar altii vin… pur si simplu pentru copaci, iarba, aleile umbrite si flori. Inca ceva… nu incercati sa trimiteti la joaca copilul din voi si sa folositi leaganele pentru copii, gardienii sunt vigilenti si amenda nu e mica.
Noaptea, Cismigiul e luminat colorat si e destul de animat. Nu ca in timpul zilei sau mai ales in weekend, dar sunt bucuresteni carora le place sa se plimbe, mai ales vara, pe racoare si semi-intuneric. Va sfatuiesc sa cautati zilele mai putin aglomerate si locurile mai putin populate, ascunse printre copaci sau pe micile dealuri de acolo.