Protestele din ianuarie 2012 în câteva cifre și idei

Prezența la protest

În data de 15 ianuarie 2012, la protestul din Piața Universității au fost prezente aproape 2000 de persoane (0,001% din populația oficială a Bucureștiului) până la ora 12:00.

În aceeași seară, în cluburile, barurile și pub-urile din Centrul Vechi (Istoric), au fost prezente peste 6000 de persoane (0,003% din populația oficială a Bucureștiului) pentru socializare și distracții, până și după ora 12:00. Adică la 500 de metri de proteste.

În data de 16 ianuarie 2012 la protestele din Piața Universității au fost arestați cel puțin 6% dintre protestatari prezenti (peste 113 persoane) din motive aparent legale.

Participarea studenților la protest

Studenții din Regie și-au făcut apariția în număr de aproximativ 100. În Regie au mai rămas prin cluburi, pub-uri și baruri peste 2000 de studenți care i-au susținut pe cei 100 cu paharele în mână și cu ochii la tv. În anul universitar 2012-2013 sunt aproximativ 150.000 de studenți în București.

Comparație

Dacă am compara proporția participanților, a celor cu adevărat nemulțimiți, am observa că protestele din București sunt foarte mici, asemănătoare cu o furtună într-un pahar cu apă. Singurele aspecte notabile: locul desfășurării, aproximativ 50 de persoane violente și transmiterea evenimentelor în direct de toate televiziunile de știri.

La evenimentele dinaintea unui meci de fotbal Steaua – Dinamo sunt mai mulți participanți, deobicei violenți, care pun mult “suflet” și care provoacă multe pagube materiale și umane. 

Exemplul10 televiziuni filmeză doi protestatari într-o localitate din România cu 40.000 de locuitori. Unul are comportament de huligan, sparge geamul primăriei și incediază o pubelă de gunoi. Celălalt protestează liniștit spunându-și nemulțumirile. A doua zi scandalagiul este arestat iar celălalt protestează în continuare. Ce fac restul locuitorilor?

Concluzie

Dacă 10% din populația unui oraș iese în stradă să susțină protestul atunci o să fie luat în seamă de autorități.                                                       Restul e can-can!

Trattoria Cor’tile

Trattoria Cor’tile din București se află în zona Piața Victoriei pe strada Iacob Felix nr.  75. Meniul cuprinde o gamă variată de preparate din bucătăria italiană și românească.

Restaurantul este de mărime mică, cu prețuri bune, partajat în două camere, curat, amenajat modest, cu puțină tentă italiană dar cu mai multe elemente românești. De menționat faptul că nu există amenajată o zonă pentru nefumători. În ambele camere a restaurantului se fumează în timp ce se mănâncă.

Mâncarea este gustoasă, porțiile îndeajuns de mari, servirea casual dar așa cum trebuie, fundalul sonor plăcut dar nu potrivit conceptului de trattoria. Am încercat crema de ciuperci, care a venit însoțită de crutoane proaspăt preparate cu ulei și ierburi aromatice, și o ciorbă țărănească de văcuță însoțită de câteva pâinici calde. Crema de ciuperci a fost demețială alături de crutoane și a costat 7 lei. Ciorba țărănească este la prețul de 8 lei.

La felul doi am comandat Piept de pui la grătar cu broccoli și morcovi sote (sautee) și Pollo Cor’tile, un sortiment de mâncare cu șuncă, piept de pui, sos de smântână și curry alături de cartofi la cuptor. Pieptul de pui a fost bun iar legumele sote au fost bine făcute. Pollo Cor’tile cu sosul de smântână și curry trebuie încercat cu toate că nu arată spectaculos.

De apreciat este că au, de luni până vineri, meniul zilei la prețul de 19 lei. Cauza: restaurantul se află în proximitatea zonei de birouri Piața Victoriei unde există mulți posibili clienți pentru prânz.

La Trattoria Cor’tile mâncarea este plusul iar lipsa zonei pentru nefumători minusul.

Trattoria Cor’tile livrează mâncare în sistem caterig pentru diverse ocazii, mese festive, mese de prânz la birou, dineuri sau petreceri organizate. Livrarea se face în zonele Dorobanți, Piața Romană, Gara de Nord și Matache.

thumbs trattoria cortile 1 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 2 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 3 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 4 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 6 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 5 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 7 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 8 Trattoria Cortilethumbs trattoria cortile 10 Trattoria Cortile

Cafe Mozaic

Am mers de multe ori la cafeneaua Mozaic din Piața Ovidiu de lângă Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Când ajung în Constanța mai merg la Cafe Mozaic deoarece oferă internet clienților. Nu merg pentru cafenea, conceptul ei ori pentru produsele și serviciile oferite.

De curând eram prin centru și doream să mă așez la o cafenea care să aibă internet deoarece trebuia să rezolv câteva lucruri online. Am ales să merg la Mozaic în detrimentul Crema Cafe. Greșeală!

Laptop-ul nu avea baterie și trebuia încărcat. Am găsit o masă cu o priză alături. Domnișoara care servea m-a atenționat că va trebui să plătesc 5 lei pentru folosirea prizei.

Poftim! 5 lei pentru a ține laptop-ul în priză în timp fac consumație? “Politica cafenelei” completează ospătara în timp ce își cerea scuze pentru situație. Până și ea simțea cât de penibilă este măsură instituită de patronul cafenelei, d-nul Camburu. Este clar că un laptop pus la încărcat consumă curent de 5 lei.

Pentru a se înțelege situația dau un exemplu. Eram în Spania într-un restaurant fără pretenții și aveam telefonul descărcat. Ospătarul a observat și mi-a spus că poate să îl pună la încărcat cât timp mănânc. Aveau la bar și încărcător pentru telefonul meu. Am acceptat fiind totodată uimit.

Bon fiscal de la Toscana

De 2-3 ori pe luna Îmi cumpăr sandwich-uri de la Toscana. Sunt foarte bune. Cel mai mult îmi place sandwich-ul Romano. Îl recomand.

Locație. Toscana se află în Piața Victoriei peste drum de clădirea de birouri American House și aproape de Springtime.

Totuși nu recomand Toscana – “Sandwich and Salad Bar” deoarece nu eliberează bonuri fiscale ci doar bonuri de comandă. De cel putin 10 ori am cumpărat și nu am primit bon fiscal. Ultima dată am cerut. A durat câteva minute până l-am primit.

“- Este coadă. Mă scuzați! spune domnisoara care m-a servit.

- Dar aici nu se dau bonuri fiscale când vindeți produse?

- Doar dacă se cere. Nu toată lumea are nevoie!”

În concluzie Toscana plătește TVA-ul la stat doar dacă clientul are nevoie de bonul fiscal. Astfel TVA-ul pe care eu îl plătesc și care trebuie să ajungă la stat este băgat în buzunar de către cel care deține firma.

Bon de comanda si bon fiscal Bon fiscal de la Toscana

Am scanat și bonul de comandă (stânga) și bonul fiscal (dreapta). Clienții primesc doar bonul de comandă.

Cablurile din Bucuresti #3

Cablurile sunt prezente oriunde in Bucuresti. Piata Romana si zona din jur nu a scapat de cabluri. In imagine se vede iesirea de metrou de la Piata Romana.

Cabluri din Bucuresti Piata Romana 2 Cablurile din Bucuresti #3

Primaria Bucuresti a dat ultimatum firmelor care au cabluri pe stalpi sa le dea jos. Ultimatumul a expirat acum 2 luni (aprilie). Acesta a fost prelungit pana la 1 iulie 2011. Incepand cu aceasta data cablurile au inceput sa fie date jos.

Inainte sa fie date jos am facut cateva fotografii cu stalpii incarcati de cabluri.

Cabluri din Bucuresti Piata Romana 1 Cablurile din Bucuresti #3

Cea mai frumoasa poza cu cladirea ASE-ului.

Cabluri din Bucuresti Piata Romana 3 Cablurile din Bucuresti #3

Intersectie Piata Romana la intrarea cu strada Mendeleev.

Cabluri din Bucuresti Piata Romana 4 Cablurile din Bucuresti #3

Cablurile din Bucuresti #1

DSC 6115 Cablurile din Bucuresti #1

Fotografia este realizata in Piata Victoriei, langa Guvernul Romaniei, zona considerata centrala. In imagine se poate observa un stalp plin cu cabluri. Acesta nu este singurul din Bucuresti. Asemanator lui exista mii de stalpi care au aceeasi problema.

Cine este de vina?

  • Primaria ca nu demareaza proiectul NetCity?
  • Proprietarul stalpului ca da voie sa fie montate aceste cabluri?
  • Companiile care au montat cablurile?
  • Parlamentul ca nu legifereaza aceasta situatie?
  • Populatia ca este indiferenta?

Bucurestiul, din punct de vedere turistic, este cunoscut in ghidurile turistice internationale ca fiind orasul unde nu poti sa vezi cladirile din cauza cablurilor.

Pascucci Caffe Shop

Duminica, ma trezesc cu greu dupa ora pranzului. Imi pregatesc ceva de mancare, lenevesc jumatate de zi si apoi ies in oras. De data asta am fost anuntat  ca trebuie sa iesim la o cafea si trebuie sa mergem intr-un loc nou. Asa ca Ramy a ales cafeneaua Pascucci.

Unde se afla Pascucci Coffee Shop? Adresa: Calea Dorobantilor numarul 152. Deci, cum vii de la intersectia Stefan cel Mare cu Dorobanti, mergi spre piata Dorobanti si dupa ce treci de jumatatea drumul (piata Dorobanti se vede, deci poti sa aproximezi jumatatea drumului) pe partea dreapta se vede Pascucci Coffee Shop deoarece scrie mare cu litere luminoase rosii, iar cafeneua are geamuri in loc de pereti, ceea ce o face mai interesanta.

Initial am ajuns 3 persoane si ne-am asezat la o masa de 4. Era in jur de ora 17:15 minute si cafeneua era pe jumatate plina. Intr-o jumatate de ora au mai venit doua prietene si deja eram 5, asadar am fost nevoiti sa tragem un scaun, foarte greu dealtfel, parca avea o tona. Nu a sarit nici un ospatar sa ne ajute. Normal, deoarece in Romania este stimulata libera initiativa. Intre timp cafeneaua s-a mai umplut cu specimene care mai de care, care se perinda prin zona Dorobanti si se afiseaza.

Cafeneaua este luminoasa si draguta, iar atmosfera placuta dar nu iesita din comun fata de alte cafenele standard. Majoritatea persoanelor cu care am fost, 7 la final, au spus ceva de genul: “o cafenea ca toate celelalte aflata la nivelul mediu al cafenelelor bucurestene”.

Sa va spun parerea mea si a prietenelor mele despre cafenea:

a) Serviciile Pascucci:

- bune, nu iesite din comun, servirea oarecum in graba dar cu finalitate fericita, per general nu am fost nemultumiti dar nici nu am beneficiat de un tratament mai bun decat in alte cafenele;

- scrumierele schimbate cand aproape se umpleau, debarasarea cu putina intarziere dar facuta cum trebuie;

b) Produsele Pascucci:

- prietenele mele au spus ca frape-ul, cafeaua si ciocolata calda nu exceleaza in nici un fel, chiar amintind alte locuri unde se pot consuma asa ceva mai de calitate;

- desertul insa isi merita toate laudele. Geo a mancat o prajitura sau tort cu capsuni delicioase. Nu am gustat dar exclama de zor spunand ca nu a mai mancat asa ceva in alta parte. Ospatarul chiar a mentionat ca desertul pe care Geo il dorise prima data s-a terminat repede deoarece s-a cerut de multi clienti si nu aveau un stoc asa mare.

- un lucru care m-a uimit pe mine cel mai tare si poate sa diferentieze Pascucci de alte cafenele este faptul ca produsele cerute arata exact ca in poza de prezentare din meniu. Andrada a cerut un gen de frape, pe care nu il tin minte acum, iar ospatarul i-a sugerat acel sortiment si a mentionat: “este la fel ca in poza, va place cum arata?!”. Ca si gust nu s-a ridicat la nivelul prezentarii;

- spre sfarsitul sederii am vazut si rafturile cu produse care pot fi achizitionate. In drum spre toaleta am vazut umerasele cu bluze, tricouri si alte haine personalizate cu brandul Pascucci. Intradevar prezentarea si calitatea lor par foarte bune, nu ma pot pronunta mai mult deoarece nu am fost atent la produsle respective;

c) Mobilierul din cafeneua Pascucci:

- mobilierul comod, placut la atingere dar si vizual. Am observat ca respecta aceeasi linie ca si cafenelele din alte tari, deoarece cafeneaua Pascucci, este in franciza la noi, franciza luata de catre compania cu acelasi nume cu cafeneua Velvet Cafe (se aude ca va investi cateva milioane de euro in cafenele din Romania);

- scaunele selecte sunt si foarte grele, deoarece am incercat sa mutam cateva la masa noastra. Dupa o ora jumatate eram deja 7 persoane la o masa de 4;

- masa de o culoare neagra cu geam deasupra foarte sic si din material bun. Se vede ca s-a investit destul de multi bani in mobilierul din interior. INtr-un colt din cafenea o masa mare cu cateva scaune foarte frumoase si o mini canapea era rezervata pentru oameni importanti;

- barul si el foarte select, bine luminat, cu produsele bine dispuse pentru prezentare, mai ales deserturile gustoase, care erau prezentate in genul cofetariilor italiene ( nu degeaba este o cafenea italiana). Ma gandesc ca daca doresti sa iti comanzi cevapentru acasa te poate servi, doar este un coffee shop;

- undeva in partea stanga cum intri in cafenea , langa geam se afla un postament mai inalt pe care se afla 3 mese si la care toti clientii single, femei sau barbatii se asezau, deoarece vederea asupra cafenelei e cea mai buna de acolo;

d) Toaleta cafenelei Pascucci:

- ca orice client, ma ajung si pe mine nevoile umane asa ca pornesc la toaleta. Se ajunge mai greu ca esti indus un pic in eroare de designul interior, dar ajungi cu bine. Toaleta la barbati este incapatoare, dar sa nu te gandesti ca este un spatiu mare si dreptunghiular. Nu, este un spatiul mare format din mai multe holuri mici. Este ok amenajat, respectand stilul si conceptul cafenelei, neavand nimic de reprosat;

- toaleta echipata cu tot ce trebuie, daca nici aici pe Dorobanti nu ai avea prosoape de hartie sapuniera cu sapun lichid, am ajunge de rasul lumii;

e) Parcarea cafenelei Pascucci:

- eu unul am fost norocos ca am ajuns pe la 17:15, dar dupa o ora cafeneaua era deja plima si cand am iesit pe la 19:30 nu mai erau locuri de parcare in jur;

- dupa parerea mea parcare se gaseste in weekend in timpul zilei, mai greu este in weekend la orele de varf, spre seara si in timpul saptamanii pe perioada zilei, cand este bataie pe orice centimetru de astfalt.

f) Clientii cafenelei Pascucci:

- majoritatea clientilor sunt persoane peste 25 de ani chiar usor spre 30 de ani media de varsta, cu venituri peste medie, dupa aspectul, comportamentul si masinile parcate langa cafenea;

- in mare parte, cand am fost eu acolo, erau cupluri, femei singure care au “iesit ca fetele” sa se etaleze prin fata barbatilor potenti, financiar evident, prieteni, cum era cazul nostru, si cativa barbati singuri care au iesit  sa se relaxeze si ei la o cafea si sa vada minunatiile feminine ce au iesit la “prezentare”

- eu cum eram cu 5 prietene si un amic, privirile tipilor din cafenea erau indreptate catre masa noastra. Tipele singure se uitau si ele la masa noastra dar nu la mine, cum m-as fi asteptat dar la prietenele mele. Ce sa ii faci, analiza concurentei este foarte importanta intr-un oras unde sunt 4 femei la un barbat;

- tipele singure care le-am observat in Pascucci, si in alte cafenele pe Dorobanti, deobicei se compun din 3 prietene: una frumoasa foc cu decolteu si tot ce are mai bun pus in evidenta, una mai uratica care si ea incearca sa se puna in evidenta si ultima, draguta de fel dar mai simplista care nu epateaza pe langa celelalte doua. Asta este gasca standard. Daca nu ma credeti iesiti si o sa vedeti;

- evident sa nu uitam cuplurile care le-am observat in Pascucci coffe shop care si ele se impart in doua categorii: cele romantice care nu observa ceea ce este in jur si vorbesc intre ei, isi soptesc ceva la ureche, se mangaie subtil, uneori si un mic sarut, iar persoanele din jur nu exista. Deobicei le vezi in colturi ale cafenelei. Cuplurile gen “vedete” cum le numesc eu, le vezi cum nu vorbesc deloc, se uita fiecare pe pereti, la ceilalti clienti, in majoritate la persoanele de sex opus, de parca nu au venit impreuna iar cand pleaca mai au putin si pleaca pe rand.

g) Preturile:

- evident preturi de Dorobanti, o cafea undeva in jur de 10 lei, un frape, sortiment special, intre 22 si 25 de lei, o bere intre 9 lei si 18 lei, salatele (daca imi amintesc bine) tot pe undeva pe la 25 de lei.

h) Website-ul: lipseste cu desavarsire. Daca chiar doresti sa vezi website-ul Pascucci trebuie sa te multumesti cu cel italian. Au site: Pascucci.

Restaurant chinezesc Harbin

Restaurantul chinezesc Harbin mi-a fost recomandat de o prietenă care a mâncat de cateva ori acolo. Motivele: mâncare ieftină, gustoasă, consistentă și proaspăt preparată. Nefiind un consumator de mâncare chinezească nu prea mă încredeam în recomandare.

Singur, sau cu cineva care nu mai mâncase la Harbin, nu ajungeam să degustăm specialitățile chinezesti. În plus habar nu aveam ce să comand. Dacă meniul este în chinezește, dacă ospătarii sunt chinezi și nu mă înțeleg cu ei, dacă îmi aduc cine stie ce fel de mâncare, dacă nu îmi place? Întrebări oarecum firești.

Restaurantul se află în zona Piata Alba Iulia, pe strada Paunescu Palin la numarul 12. Se intră din bulevardul Decebal pe lângă Ruby Tuesday. Aceasta se află într-o casa românească care nu îți dă senzația că te aflii lângă un restaurant chinezesc decât după modelul de la poartă.

Restaurantul este simplu, spatiul relativ mic, cu 10-12 mese împărțite în 3 camere și un hol. Terasa este de mărime medie dar se închide pe timpul sezonului rece. Decorul este sărăcăcios, cu puține obiecte tipic chinezesti, dar îndeajuns ca să îți dea senzația unui restaurant chinezesc.

Prima impresie, după 2 minute, a fost că am „aterizat” într-o „bombă”. Ospătărițele sunt românce iar meniul este în romaneste.  Am comandat pui cu gust de peste (nu are gust de peste dar e minunat), ciuperci chinezești sau urechi de lemn, pui în sos dulce, orez cu legume și ou, sos dulce, sos de soia și de baut. Am mers pe recomandarea domnișoarei care ne-a servit.

Mâncarea a venit fierbinte în aproximativ 15 minute. Dacă este aglomerație mâncare este adusă și în 20-25 de minute deoarece se prepară pe loc. Vizual arată foarte bine. Am combinat felurile comandate între noi și am golit platourile destul de repede. Concluzia: mâncarea este foarte gustoasă, porțiile te satură, simți explozia de gusturi, sosurile sunt excelente iar orezul pe cât de simplu pe atât de bun.

Toată comanda a costat 50 de lei. Destul de ieftin pentru două persoane ținând cont că vorbim de mâncare chinezească foarte gustoasă. Am rămas uimit de simplitatea restaurantului în comparație cu calitatea mâncării și servirea. Dacă localul ar fi beneficiat de investiții în decor mâncarea ar fi fost mai scumpă. Prefer să mănânc bine într-un decor normal și să plătesc un preț mai mic.

Când am sosit, la ora 18:30, restaurantul era aproape gol. După 20 de minute s-a umplut iar clienti care mai soseau nu mai aveau locuri. Rezervări nu se fac iar de clienți nu duc lipsă. Livrări la domiciliu nu fac dar poți să îți comanzi în sistem take away.

Până mai încerc și alte restaurante chinezești îl recomand pe acesta.