În Madrid, în Plaza Mayor, am mâncat cei mai buni calamari pane. Aceștia se consumă sub forma unui sandwich denumit “Bocadillio de calamares“. De recomandat este să mănânci calamarii pane alături de o bere rece sau “clara con limon” (amestec de 50% bere și 50% suc de lămâie).
De 2-3 ori pe luna Îmi cumpăr sandwich-uri de la Toscana. Sunt foarte bune. Cel mai mult îmi place sandwich-ul Romano. Îl recomand.
Locație. Toscana se află în Piața Victoriei peste drum de clădirea de birouri American House și aproape de Springtime.
Totuși nu recomand Toscana – “Sandwich and Salad Bar” deoarece nu eliberează bonuri fiscale ci doar bonuri de comandă. De cel putin 10 ori am cumpărat și nu am primit bon fiscal. Ultima dată am cerut. A durat câteva minute până l-am primit.
“- Este coadă. Mă scuzați! spune domnisoara care m-a servit.
- Dar aici nu se dau bonuri fiscale când vindeți produse?
- Doar dacă se cere. Nu toată lumea are nevoie!”
În concluzie Toscana plătește TVA-ul la stat doar dacă clientul are nevoie de bonul fiscal. Astfel TVA-ul pe care eu îl plătesc și care trebuie să ajungă la stat este băgat în buzunar de către cel care deține firma.
Am scanat și bonul de comandă (stânga) și bonul fiscal (dreapta). Clienții primesc doar bonul de comandă.
De 3-4 ori pe săptămână sunt prezent dimineata la cel puțin o stație de metrou. De fiecare data stau aproape 2 ore începand cu 7:30. Urmăresc și sunt uimit de comportamentul persoanelor care folosesc metroul.
Dimineață fiecare se grăbește să ajungă la muncă astfel încât lumea nu apucă să mănânce acasș. Majoritatea își cumpără ceva pe drum. La magazinele de la metrou găsești cele mai bune chilipiruri.
Cele mai cumpărate produse sunt:
1. Produsele de patiserie de 1 leu sau maxim 3 lei.
2. Sandwich-urile la 5 lei.
3. Covrigii la 1 leu.
Cei care au aceste afaceri la metrou sunt tare norocoși. De fapt cei mai norocoși sunt cei care administrează spațiile și încasează chiriile. Metrorex sau sindicatele.
Te întrebi cum de cumpără lumea așa? Îți este foame, este în drum și este ieftin. Dacă ar știi ce mănâncă de fapt ar renunța. Acele produse sunt ieftine deoarece materia prima este de calitate inferioară și se bazează pe multă cocă.
Interesant este când îți dau bucăți de hârtie mici și gri în genul celei A4 în loc de servețele. Le recomandz patronilor de patiserii să se șteargă cu ea la fund și nu pe mâini și la gură. Apoi să vedem dacă mai dau așa ceva.
Dar în final toți sunt fericiți: călătorii, patronii, Metrorex și producătorii de medicamente.
Am ieșit sâmbătă prin centru vechi și istoric din București cu un vechi prieten și o colegă de apartament
Am ajuns pe Smârdan și am ales cafeneaua Van Gogh, fosta Loggia, deoarece niciunul din noi nu a fost acolo. Mi-au placut cafenea în noul format. Este mai luminoasă, are un aer de cafenea, oglinda mare de pe perete amplifica lumina, servirea bună iar mesele de la geam sunt de efect. Chelnerul cu puțin umor, și-a făcut treaba bine și a făcut recomandări la obiect.
Mi-au plăcut mesele de la geam. Sunt mai înalte și mai mari. Formează o graniță între exterior și interior. Astfel poți să vezi de “sus“ clienții din interior si pe trecatorii de afara. Senzația este plăcută când stai la o masă de la geam.
Mesele de la geam crează senzația unui local plin, animat și viu pentru trecători.
Un minus este lipsa unui fundal sonor care să se audă încet. Când este aglomerație se crează o gălăgie de cantina. Zgomotul de fundal nu se mai aude când se aprind discuțiile și la masa ta.
Vedeta serii a fost sandwich-ul “Club”. Delicios sau mai bine spus divin. Nu îmi era foame ci mai degrabă poftă de un sandwich. Așa că am încercat un sandwich club, la 13 lei, pe care l-am devorat fără să respir datorita gustului. Mai târziu am mâncat încă unul la fel la pub-ul St. Patrick. Nu a fost la fel de gustos ca cel de la Van Gogh.
Sandwich Club era format din două triunghiuri duble mari, cu pâine proaspăt făcută toast, cu pastrama afumată din piept de pui, bacon uscat și ușor afumat, salată proaspătă moale, roșii proaspete cu gust și un sos de maioneză care face diferența față de alte sandwich-uri de acest gen. Și acum îmi este poftă și îmi “lasă gura apă” când scriu aceste rânduri.